Category Archives: Sentimente

Noi unde mergem?

Ce facem? spui… oarecum disperat, oarecum blazat, în genul lui Moromete, „unde mergem noi, măi Niculae ?” În ceaţă mergem… mereu mi l-am imaginat pe Moromete în caruţă, pe o cărare, între plopi, pierzându-se în ceţuri. Dincolo de incertitudine, dincolo … Continue reading

Posted in Amintiri, Ideile mele..., nostalgice, Sentimente | 1 Comment

Ne-au redat puterea de a visa

De ceva vreme afirm sus și tare că sunt o pesimistă incurabilă. De ce să fii optimist cu idealuri de naiv și să te trezești că viața ți le dărâmă, le năruie ca să te învețe că : “La naiba, … Continue reading

Posted in conditia umana, Ideile mele..., Sentimente | Tagged , , , , , | 1 Comment

Despre iubire, povești, dor și eternitate.

Îmi aduc aminte cum îmi citea Tataia din “Biblia ilustrată pentru copii”, sau din cartea aia mare cu povești și imagini splendide, sau (când mă plictiesam îngrozitor) din “Adevărul minciunoșilor” ziar la care era abonat. Poate că n-am știut niciodată … Continue reading

Posted in Amintiri, bunici, copil, nostalgice, Sentimente | Tagged , , , , , , , | 8 Comments

“Faust”- recenzie și foto

A-şi vinde sufletul: o metaforă deja lexicalizată ( „a păcătui foarte tare”[1]) care bântuie ungherele lumii în timp şi în spaţiu, ca o chemare înfiorătorare ce atinge imensităţile gândirii umane. Chemare la extaz şi nebunie. Opera lui Goethe, Faust, tratează … Continue reading

Posted in Bruxelles, conditia umana, fotografii, Sentimente, Senzatii tari! | Tagged , , , , , , , , | 4 Comments

Stare…

Înaintea unui parţial, obosită. Privesc frunzele: vălătucuri de arămiu spulberate pistruiat … Imi pierd cuvinetele…  Astăzi am vorbit 3 limbi străine aproape deodată. Nu ştiu dacă a exersat cineva asta acasă, pentru mai mult de 2 minute, dar vă spun … Continue reading

Posted in conditia umana, filozofeli, Ideile mele..., nostalgice, Sentimente | Tagged , , | 1 Comment

Ferice de nebunele…

Iată-mă în noul an… Iată-mă…. Iată…-mă… Oare mă vezi? Oare mă simti? Oare îmi mai ghicești gândurile înainte de a fi rostite? Oare mai exiști? Oare te mai gândești la mine noaptea, după ce luminile tac… Oare mai crezi că … Continue reading

Posted in Amintiri, conditia umana, filozofeli, gri, Ideile mele..., nostalgice, Sentimente | 5 Comments

Din capitolul “primavara începe cu tine”

Dacă este un anotimp al Belgiei, acela este Primăvara. Şi cum primăvara este anotimpul meu, experienţa aceasta a reînvierii FRUMOSULUI, a fost cumva cutremurător de liniştitoare (cunoaştem oximoronul). Dar chiar aşa simţi calmul şi te nelinişteşte cât de natural îşi … Continue reading

Posted in fotografii, La multi ani!, Sentimente | 10 Comments