Category Archives: Ideile mele…

Noi unde mergem?

Ce facem? spui… oarecum disperat, oarecum blazat, în genul lui Moromete, „unde mergem noi, măi Niculae ?” În ceaţă mergem… mereu mi l-am imaginat pe Moromete în caruţă, pe o cărare, între plopi, pierzându-se în ceţuri. Dincolo de incertitudine, dincolo … Continue reading

Posted in Amintiri, Ideile mele..., nostalgice, Sentimente | 1 Comment

Ne-au redat puterea de a visa

De ceva vreme afirm sus și tare că sunt o pesimistă incurabilă. De ce să fii optimist cu idealuri de naiv și să te trezești că viața ți le dărâmă, le năruie ca să te învețe că : “La naiba, … Continue reading

Posted in conditia umana, Ideile mele..., Sentimente | Tagged , , , , , | 1 Comment

Gânduri fugărite-n paralele.

[într-o duminică dimineaţă, pe fugă, cu gândul la un examen greu, dar interesant] Ca să vedeţi cât sunt de importante filmele titrate şi nu cele dublate, cât de important a fost că am prins CartoonNetwork în engleză şi, copii fiind, … Continue reading

Posted in Bruxelles, Ideile mele..., Scoala | Tagged , , , , , , | 1 Comment