Fântâna

În sfârşit am pe net Fântâna. Evident că trebuia să aflu că a fost postată dintr-un articol din presa botoşăneană, cu ocazia unui interviu dat de Ella Nistor. Daţi click să vedeţi interviul.

Pentru cine nu ştie, Ella Nistor (alias “mămica”) coordonează împreună cu Ovidiu Ivan ( alias “tăticul”) trupa liceului Laurian (alias Drama Club). Interviul punctează puţin orientarea regizorală a celor doi.

Dar revenind, Fântâna este ultimul “eveniment” extra-şcolar la care am participat alături de Alex (Sîrbu, cum care? Ah, sau nu era nevoie de clarificare… da, probabil că nu era nevoie.). Este vorba de un scurt-metraj pornit de la tema (foarte generală, de altfel) propusă de festivalul de la Iaşi ( Simpozionul Literatura şi Celelalte Arte) : COMICUL. Ce a ieşit, vedeţi în continuare.

Cât despre Alex, aş vrea să-i amintesc plecat că a plecat de la un nivel foarte bun, că (cel puţin eu ştiu de ce poate fi capabil), totul e să conştientizeze şi el asta. Să vadă ceea ce i se întâmplă acum ca un prag. Unul natural, normal în orice evoluţie. Unul care nu trebuie să-l descurajeze.

Aşa te învârte viaţa, încât afli că după ce munceşti, glumeşti, petreci timp ( – 4 ani)  alături de cineva, nu îţi rămân decât o sumedenie de amintiri speciale şi poate un telefon, o revedere,  odată la 2, 3, 4 luni. Uneori nici atunci. Întâlniri care trec mereu prea repede pentru că suntem mereu contra-cronometru… niciodată nu terminăm ce avem de spus. Asta e…

Au fost, însă, vremuri faine. Pe care nu le regret nicicum. Cum nu regret nici decizia de a le lăsa în urmă, aşa cum e firesc. De a le lăsa în urmă, NU de a nu le uita.

Aminteşte-ţi deci, Alex şi mergi mai departe. Poţi. Baftă multă tuturor care au lăsat ceva în urmă, celor care sunt aproape de pragul acesta şi celor care încă mai au timp să se bucure de momentele faine pe care liceul le are de oferit. Să ne vedem cu toţii faini la vară :).

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Drama Club, nostalgice and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Fântâna

  1. Pingback: Întîlnirea « Dumitru Agachi’s Weblog

  2. ema says:

    nu ai scris corect numele lui alex

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s