Ploaia Jocului

Azi a plouat, azi am fost fericită. Înotam în semi-râuleţul acumulat pe strada, care la ora 9 seara, era pustie. Ploaia torenţială întotdeauna îmi place, oricum ar fi ea….caldă sau rece, de toamnă sau de vară, nu contează.

Drept pentru care azi am dansat tot drumul până acasă, am ascultat muzică (ipodul a devenit pentru mine un adevărat drog, la fel ca şi internetul şi cafeaua de la ora 3), am sărit şi am râs. Păream nebună, cine altcineva ar mai dansa pe o vreme ca asta. Mulţi dintre cei care mă cunosc ar spune…da…e Andra…

Ideea e că reuşesc să fac cumva şi să trăiesc cu bucurie orice fel de moment mai „sumbru”. Când e vremea mai frumoasă, e dezastru pentru mine: abia atunci mă apucă nostalgiile…ştiu, sunt plină de paradoxuri, dar sper ca acestă stare să nu dureze foarte mult. Realizam astăzi că în mine ar exista două fiinţe: cea romantică şi raţionala. Şi am mai observat astăzi că nu pot să fac un lucru decât cu jumătăţi de măsură… nu mă pot bucura pe deplin la fel cum nu pot să disper fără ca în minutul doi să nu râd de mine, de prostia mea. Mereu vor exista motive ca să nu fie perfect şi ştiu asta, totuşi, nu vreau să o accept…nu pot să o accept. Împlinită mă simt doar în unele momente, iar acestea au început de câteva luni să se rărească nesperat de mult. Astăzi am avut noroc să exite un astfel de moment…astăzi am simţit că trăiesc, culmea, în singurătate….locul unde mă adaptez cel mai greu. Poate picăturile au luat locul mulţimii…hm…cred că iubesc mulţimea, în orice…în prieteni, în sentimente, în stări şi ipostaze, în lucruri şi în nimic. Cred că iubesc oamenii mai mult decât ar trebui uneori, dar asta sunt şi nu pot să mă schimb nici dacă mi-aş dori. Nu îmi doresc….vreau doar pace…vreau pacea pe care am avut-o azi, o vreau mereu…

Şi acum o melodie pe care o ascultam cand veneam sâmbătă de la bunici. Are niste metafore superbe! Deocamdata transcriu versurile, cine doreste să ştie şi traducerea dă un comment sau un ghiont pe mess.

Pps: Poze de pe deviant-art!

Ppps: Click pe scris si va cânta:P

 Joe Dassin-Le jardin du Luxembourgshow_e34ee985ec0246(448, 46);

 

Joe Dassin – Dans le jardin de Luxemburg

Le jardin du Luxembourg
Ça fait longtemps que je n’y étais pas venu
Il y a des enfants qui courent et des feuilles qui tombent
Il y a des étudiants qui rêvent
Qu’ils ont fini leurs études
Et des professeurs qui rêvent qu’ils les commencent
Il y a des amoureux qui remontent distraitement
Le tapis roux que l’automne a déroulé devant eux
Et puis il y a moi, je suis seul, j’ai un peu froid 

Encore un jour sans amour
Encore un jour de ma vie
Le Luxembourg a vieilli
Est-ce que c’est lui?
Est-ce que c’est moi?
Je ne sais pas
Encore un jour sans soleil
Encore un jour qui s’enfuit
Vers le sommeil, vers l’oubli
Une étincelle évanouie

Là où cet enfant passe, je suis passé
Il suit un peu la trace que j’ai laissée
Mes bateaux jouent encore sur le bassin
Si les années sont mortes
Mes souvenirs se portent bien

Encore un jour sans amour
Encore un jour de la vie
Un jour de pluie qui s’en va
Un jour de plus loin de toi

Tu me disais que tu m’aimais
Je te croyais, tu me mentais
C’était trop beau pour être bien
Je suis partie chercher plus loin

Je te disais que je t’aimais
Et j’y croyais et c’était vrai
Tu étais tout, tout est fini
Tu es partie, tu es partout

Moi, je suis presque bien
Ma vie continue
Je vais comme elle vient
Mais si tu m’appelais
Tu verrais comme rien ne change

Moi, je suis presque bien
La vie continue
Je vais comme elle vient
Mais si tu m’appelais
Tu verrais comme rien ne change

Loin, loin dans l’avenir
Y’a-t-il un chemin pour nous réunir?
Viens, viens n’importe quand
Je t’attends ma dernière chance

Je voulais réussir dans la vie
Et j’ai tout réussi, sauf ma vie
J’avais en moi un grain de folie
Qui n’a pas poussé, qui n’a pas pris
Dis-moi, c’que j’ai fait de ma vie
Dis-moi, c’que j’ai fait de ta vie
Je voulais que tu vives ma vie
Et toi, tu voulais vivre ta vie
J’avais en moi un grain de beauté
Que j’ai laissé germer à côté
Dis-moi, c’que j’ai fait de ta vie
Dis-moi, c’que j’ai fait de ma vie

Encore un jour sans amour
Encore un jour de la vie
Un jour de pluie qui s’en va
Un jour de plus loin de toi

Toute une vie pour ta vie
L’éternité pour un jour
Je donne tout pour un rien
Pour te revoir faire un détour
Par le jardin du Luxembourg
Toute une vie pour ta vie
L’éternité pour un jour
Pour un sourire, un regard
Pour le délire d’un espoir

Je vais creuser la tombe de mon passé
Je vais courir le monde pour te trouver
Je vais briser la glace qui nous sépare
Voir le bonheur en face dans ton miroir
La vie ne vaut la peine qu’à travers toi
Tous mes chemins me mènent où tu iras
Tous les chemins du monde vont vers ta vie
Vers la lumière de ta vie …

 

 

 

Advertisement