Am realizat aseară că am început să obosesc. Am început să obosesc să fiu împărţită în zeci de locuri , să văd şi să ascult zeci de oameni…ca să ce? Probleme, probleme, “m-a părăsit Ghiţă”,” m-am certat cu mama”,” am un prof tembel”, proiectul cutare, proiectul cutare…Andra…Andra…Andra…cine?…Andra….I’VE HAD ENOUGH!
Am realizat că în tot acest timp am uitat complet de mine… şi asta se întâmplă de multe luni. În mod clar m-am schimbat şi asta mă sperie îngrozitor pentru că obişnuiam să mă cunosc… obişnuiam… Iar problema mea e cu atât mai gravă cu cât ştiam că există şi nu am vrut s-o văd, iar apoi, când am încercat să caut soluţii nu le-am găsit.
Aşa că am decis că am nevoie de timp….vreau o pauză de la calculator măcar pentru o săptămână…prea a intrat, ingratul, in viaţa mea şi prea a acaparat-o. N-am mai citit o carte bună de veacuri, cât despre filme… (eu obişnuiam să mă numesc cinefilă).
Prin urmare, pauză! Cât o să mă ţină, nu ştiu. Sper că am să reuşesc să fac faţă la o săptămână fără drog.
Până data viitoare, salut!