Carpe diem![Trăieşte clipa]

Acum două zile am fost din nou la bunici şi am avut din nou unul din acele momente speciale pe care doar când eşti singur poţi fi destul de atent încât să le înţelegi frumuseţea. Între două ropote de ploaie şi două ameninţări meteo cu veşnicul cod roşu a fost un moment în care am văzut din nou apusul. Şi am reuşit să-l văd numai fiindcă eram acolo în momentul ala… „carpe diem” („trăieşte clipa!”)…Pentru o clipă trecutul şi viitorul au dispărut, lumea întreagă a dispărut iar eu am rămas să mă bucur alături de mine însămi de faptul că existam acolo în acel moment. A fost singură clipa în care soarele apusului a reuşit să se facă văzut şi să coloreze din nou cerul în miile de nuanţe atât de căutate de artişti. Am fost acolo şi m-am bucurat, am fost acolo şi am trăit clipa şi a fost atât de frumos. În timpul acesta ascultam la boxe (da, a ajuns tehnologia şi la ţară) Pasărea Colibri cu „Scrisoare de bun rămas”. Mi-a părut o completare, mi s-a părut că s-a potrivit. Uneori versurile acestora sunt atât de profunde încât par răspunsuri. Cel puţin sunt răspunsuri la întrebările mele…poţi să înţelegi orice din melodia lor…dacă trăieşti clipa.

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in filozofeli, just for fun!, vacante and tagged , , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Carpe diem![Trăieşte clipa]

  1. Pingback: Clipa « Elenaagachi’s Weblog

  2. Anemari says:

    Trebuie să trăim clipa, să ne bucurăm de orice nimic, să zâmbim şi să ne bucurăm dimineaţa când răsare soarele, să zâmbim pt. că o nouă zi ne stă la dispoziţie pt. îndeplinirea visului nostru, indiferent în ce constă acesta.

  3. lolafactory says:

    ti-am descoperit blogul din intimplare…dar ce bucurie…. bunica mea, hmmm. .. e acelasi sentiment.. intre doua rafale de ploaie, intre doua convorbiri la mare distanta, anunturi de iminenta catastrofa, ceata si indepartare.. ei bine, acolo e ea… ce fericita esti ca ai ajuns la ei…te invidiez

  4. Pingback: Noi şi micile plăceri ale vieţii « 4anotimpuri

  5. andraagachi says:

    @ Lola, multumesc frumos! Te astept cu comentarii si iti astept si deschiderea blogului tau. Cat despre bunici, in zona nu au fost inundatii, doar asa am putut ajunge:d.
    @ Anemari, ai inteles mesajul textului;) Adaug la ce-ai spus tu si titlul: Live the moment.

  6. Invizibilul says:

    da si eu am multe amintiri de la bunici , locurile unde am copilarit fara de care acu nu as mai fi fost la fel. O parte de mine inca mai alearga pe acele campii … frumoase amintiri simple dar de neuiat.
    Frumoasa si melodia te face sa gandesti pozitiv si sa mergi mai departe.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s