2013 -2020

Mi-au trebuit câteva minute ca să-mi amintesc parola de la blog… și mi-au trebuit alte câteva minute ca să mă obișnuiesc cu tastatura în limba română. Doar câteva…

Mă întreb oare… Is there (still) anybody out there ?

Nu contează, chiar nu.

7 ani… să vedem… s-au întâmplat multe… am cetățenia Belgiană…, am văzut Europa,

(apropo, știi orele acelea de geografie în care afli că Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră?… când auzeam asta îmi imaginam un tărâm depaaarte depaarte, sălbatec, negru și infiorător, apoi mai adăugam trei zmei și o superbitate blondă căreia cică i se spunea Cosânzeana și de acolo nu cred că îl mai auzeam pe domn profesor… cred că de acolo mi se trage faptul că n-am excelat niciodată la geografie.

Ei dar săptămâna asta l-am văzut !!!! Codrul meu cel plin de fantastic e la nici 4 ore în mașină de reședința mea actuală și când mi-am lăsat timpul să realizez aceasta aproape că m-am cutremurat…  aproape !

Vreți să știți cum arată Dunărea la izvorâre ? Nu, nouă domn profesor nu ne-a arătat… Iată:

Da, majestuasa noastră Dunăre izvorăște din fântânița de mai sus… lesne de înteles că la lumina zilei codrul majestuos din imaginea mea nu părea să se suprapună. Și totuși….)

Am văzut deci Europa… am experimentat, am învățat, dar n-am devenit neapărat mai deșteaptă… M-AM… ADAPTAT (sau nu ?… ba da, mult mai bine decât alții… drace, încă mi-e foarte greu cu tastatura asta !)…

….

De ceva  zile visez noaptea pe multi oameni din trecut… Ma intreb de ce. Poate sufletul meu a ramas totusi Acolo. Acolo in Ajun de Craciun, cu mult vin si saratele si cu o enormitate de oameni imprejur, in sufrageria noastra mica. Acolo, la Scoala 5, fosta scoala de nebuni. Dar si noi in felul nostru eram nebun de frumosi, de indragostiti, de creatori, in nebunia noastra !

Acolo, împreună cu mirosul din Teatrul Eminescu ce acum nu mai este si pe care il regret, poate, cel mai mult. Acolo, in lumina reflectoarelor, in sunetul lui Preisner si a lui Waters. Realizez ca doar acolo am avut timpul, libertatea si lipsa de griji pentru a fi EU.

De atunci sunt cumva in cautare.

De atunci am vazut lumea, am trait, am cazut, neincetat si m-am ridicat iara.

Anii au trecut cumva pe langa mine si nu pot spune ca nu am profitat. Am astazi libertati la care nici nu as fi putut visa vreodata. Am vazut si am trait anul acesta lucruri extraordinare, peisaje superbe, vin bun… Traiesc cu responsabilitatile mele si incerc sa reiau legaturile cu “Mine – creator”.

Am realizat ca de data aceasta trebuie sa fac un efort ca sa nu ma uit, sa ma extrag rutinei si procrastinarii. O alta revelatie este ca in creatie si imaginar nu esti niciodata singur. Si prefer oricand singuratatea creatoare banalului social.

Am sperat ani la rand ca banalul social ma va ajuta sa cresc… Dar socialul, pe langa faptul ca e fad si repetitiv, aproape ritualic, dar de un ritual fara esenta, nu-mi procura decat (poate) un moment de “self esteem”.

de cateva saptamani am o teribila foame de cultura  ! am o foame de creatie !

si aceasta, cred, e lucrurul cel mai pozitiv din toata povestea ! Pentru ca, pentru prima data dupa multa vreme sufletul meu nu mai e bantuit de oboseli, de griji, de incertitudini si isi poate asigura luxul de a visa si timpul de a reincerca sa … creasca.

a crea e un lux in zilele noastre. trebuie timp, stare de simplul “a fi”. e atat de greu sa gasesti asta ! si multi din prietenii mei “creatori in tinerete” au trecut, cred, prin acelasi process caci uite : Viata ! … si au uitat… de ei.

intre munca, bani, birou, alti bani, apartament, alti bani, nedumeriri, incertitudini, de unde sa mai gasesti timpul de a FI.

…

Deci, 2020…, fii bun cu noi toți și lasă-ne rogu-te timpul să începem proiecte frumoase. Fii bun, dă-ne ocazii să ne hrănim foamea de frumos și timp să ne exersăm în a “nu uita de sine”.

Fii bun…

PS. Voi reîncepe să scriu, ca un exercițiu. Pentru a-mi aminti că trăiesc.

Is there anybody out there ?

Chiar nu contează…