Teama de a fi om

Chiar crezi că poți rezista acolo, în locul cel ascuns inimii mele? Chiar crezi că sunetul viorii nu te va găsi? Te va păta în alb și te va lovi. Dar nu va fi săgeată, nici pumnal, nici vorbă, nici praf, nici sunet. Ci ușurătatea suflului meu cald zburând spre tine. . .

Chiar crezi că poți rezista luminii fierbinţi, pârjolind gratiile temerilor tale… de a fi un simplu om? Dar om vei fi, trăind ca pasăre, mâncând ca zeii dulcele amurg, suflând propria-ţi cântare peste rest de muritori.

Şi cum vei dori să schimbi lumea, să-ntorci soarele şi luna, să-i prefaci, să-i schimbi la faţă, ca să fie numai noapte.Şi, ca să nu cazi în acel abis stângaci în care plictisit şi disperat vei dori să lepezi toate astea, voi fi eu noutatea zilei înnoptate, căci ştii, pot să mă prefac. Atât de bine! Pot să port atâtea măşti încât starea mea să fie surpriza ta… în fiecare zi. Ţi-ar plăcea atunci?

… Un domnitor peste iubire. Cât ar fi de curios!! Acum să doreşti cu atâta pasiune un loc mai bun să te ascunzi şi apoi să faci ca frica ta să piară împreună cu tot ce este mărginit, înlocuind cu frumuseţea. Şi atunci vom fi amândoi uşori. Şi fără griji, şi fără cuget. Şi voi fi totul pentru tine. Dacă promiţi să fii cu mine…

Pînă la sfârşit.

P.S. Dacă socotiţi că eu sunt vocea-ntâi a poemului deschis, mai gândi-ţi-vă odată. Căci eu nu sunt decât un personaj neliniştit ce printre gratii încearcă să strecoare sufletul său temător.

Advertisement