Dacă tot vorbea ea despre câinii comunitari, eu am să vă descriu o duminică seara în Bruxelles.
Duminică seara, lumea iese în general în cafenele, sau, dacă mai e câte o minune şi e cald, soare, frumos, în parcuri.
În parcuri atmosfera e destinsă. Curăţenie, ordine şi toate celelalte sunt, în general, mituri. Şi am să scriu un post şi despre asta. Nu vă înşelaţi, dragilor; Şi-n Europa e mizerie, şi în Europa sunt gropi… în Europa, însă nu e PRAF.
Vorbeam odată de praful de pe străzi şi din suflete, de mentalitatea asta de Ev Mediu a românilor. Care, trebuie să recunoaştem, în marea lor majoritate nu sunt intelectuali. 40 la sută nici nu ştiu să citească. Şi halesc, hoţesc, glumesc obscen, horcăie, sforăie, înjură, ca în filmele alea cu Xena sau cu Hercules. E poporul “de salvat”.
Aici e curată mentalitatea, până şi cea a oamenilor străzii, în calmul lor modest, poate disperat.
E un spirit proaspăt, un fel de tinereţe, probabil mereu verde, ca şi iarba de aici, udată de ploaie şi de 3 ori pe zi.
Căţei mici şi mari, copii, adolescenţi jucând, cupluri de tineri şi de bătrâni, mămici şi tătici…
… toţi laolaltă, pe aceeaşi bucată de pământ, ca o comunitate, neavând nimic de împărţit (şi mai ales de ce să o facă) şi totuşi doritori. Un zâmbet la tot pasul îţi spune că sunt şi alţii care se bucură, simplu, de o zi frumoasă.
Vorbeam cu Victor (posesor de Labrador) că dacă am fi în România sigur ne-am fi primit cel putin o papară … de la o mămică prea speriată să “nu-i mănânce câinele odrasla”.
Sau am fi dat de vreun strigăt de copil, prea speriat de câini încă din pruncie ( “Iar nu eşti cuminte, vrei să chem căţelul ăla să te pape?”).
Sau poate de un nene din acela prea obosit ca să mai vrea să se gândească la propriile probleme şi care găseşte, în cele două cuvinte magice : “javră… nespălată (cel mai uzual)”, o încântare nesperată. Saaau poate de un jandarm care, fumând sictirit ţigara, îţi spune că ţi-a călcat câinele proprietatea statului (iarba statului) şi că, prin urmare, “scoate banii”… tot ce e posibil.
… Fără îndoială că în România problemele sunt mult mai mari, la fel şi nemulţumirea. Problema cea mai mare, mi se pare faptul că nu avem limită. Am fost atât de privaţi de ceea ce înseamnă omenesc încât ne-am pierdut cu totul valorile, simţul binelui şi al răului, măsura. Chiar dacă ni s-ar pune totul la dispoziţie, acum, nu am mai şti să fim oameni. Poate nu am ştiu niciodată. Poate de aia singura perioadă prosperă din istoria recentă a fost când am avut un prinţ străin la comandă.
Încerc să-mi găsesc un răspuns pentru răutatea din noi, aceea a bârfei de la gard, a gândului continuu la capra vecinului… Şi nu cred că doar comuniştii sunt de vină, nici ceeea a urmat. E ceva în noi, în mine, de care mi-e frică.
Ce e mai trist este că românii de aici aduc bagajul asta al încărcării personale (cu nimicuri) de acasă. Şi tresar când le spui “Bună” şi vezi în ochii lor că sunt speriaţi, sau nemulţumiţi că te-ai băgat în seamă, sau scârbiţi, sau de tipul “iote şi la asta”. În caz contrar, culmea, discuţia se va îndrepta MEREU spre cât de “naşpa e Belgia”. Deci şi Belgia e naşpa…
Asta e… suntem trişti. Şi n-avem ce face. Decât poate să visăm… Aşa cum am făcut-o de secole. Oare ce se va întâmpla când va dispărea şi asta?
P.S. Nu am vrut niciodată să-mi ponegresc ţara, şi mă abţin cât de mult pot să nu o fac. O iubesc, şi asta e cel mai dureros. Când îţi dai seama că iubeşti iremediabil şi ţi se pare că doar distanţa te poate vindeca. Niciodată … vei rămâne mereu pe jumătate întors, blestemând neputincios, cu gândul… “Poate, într-o zi…”
Poate de aceea scriu şi atât de rar… La naiba…
http://alingavreliuc.wordpress.com/2011/02/17/ascunzatoarea-birfei/ Alt punct de vedere.
Andra 
Se pare ca democratia nu se potriveste deloc popoarelor latine, din cauza ca sint cum sint: in general, dispretuiesc munca, rar iau ceva in serios si intretin cultura “nepotismului”. Popoarele latine AU NEVOIE de dictatori, democratia, pur …si simplu, nu li se potriveste !!! Doar in Franta a prins un pic, si nu pentru ca ar fi francezii o exceptie in perisajul latin, ci datorita francilor care i-au cucerit pe galezi. Ai dreptate cind spui “Încerc să-mi găsesc un răspuns pentru răutatea din noi, aceea a bârfei de la gard, a gândului continuu la capra vecinului… Şi nu cred că doar comuniştii sunt de vină, nici ceea a urmat. E ceva în noi, în mine, de care mi-e frică.” Ai dreptate, Andra, nu doar comunistii sint de vina. Romanii sint, oricit de trista este concluzia asta, un popor fara coloana vertebrala.
Pingback: Articolul saptamanii: 06-12 Martie 2011 | 4Botosani.ro
comunistii au scos tot ce era mai bun in noi … pentru ca eram cu totii ingrijorati pentru vietile noastre . Cred ca singurele momente din istorie bune ale romanilor au fost alea guvernate de frica si foame .
Noi suntem buni numai in situatii de criza ( fara aluzie la cea economica ) .
Libertatea asta de acum nu ne priieste ca popor .
Ia si mai citeste putin ;). Comunismul a fost orice in afara de o perioada “Buna”. Si acum e un moment propice de criza, de frica si de foame. Libertatea se extinde cu greu, dincolo de niste linii internet.
Serios ? Arata-mi tu mie ceva bine facut de la caderea comunismului pana in prezent ?
Pai pe vremea comunismului toti oamenii munceau , nu se fura , copii mai citeau si ei carti , se tinea cont de codul bunelor maniere , pe vremea aia tara avea specialisti in orice domeniu , erau scoli de pt orice .
Se mai mira lumea de ce cheama electricianu si in 2 luni li se strica iar centrala prin casa . Pai de aia , ca nu mai exista profesionisti .
Pe vremea aia educatia conta , chit ca nu aveai tot timpu televizor sau ca nu mancai cuisine francaise , pe vremea aia ideea de egalitate exsista intr-o oarecare masura .
Si nu e un moment propice de criza . Poate pentru 60% din populatie de criza foame si frica , dar restu 40 % nu-si fac griji , ei scot bani pe urma grijilor celor 60% .
Acum toti se duc la ASE si la Drept , numai economisti si avocati in toata tara . La medicina si arhitectura putini si la litere , arte frumoase , conservator , unatc si mai putini .
E cam ironica ideea asta din moment ce nimeni nu respecta legea in romania si economia e pe duca sa avem oameni ai legii si economisti , nu ti se pare ?
era mai bine atunci
Si iata ca orice as spune acum, oricum nu te va face sa-ti schimbi parerea.
Si ce-mi expui este clar unul din motivele pentru care dau vina pe popor ca am ajuns aici. (asta daca ai inteles tema centrala a textului in care NU dadeam vina pe comunism, pt prima data in viata mea) Habar n-avem ce vrem exact.
E o problema de fond si nu de forma. Ca e comunism sau democratie, e tot una pentru noi, caci oricum nu vom fi multumiti. Oricum vor fi trisori, raportori, hoti (indiferent daca sunt sub titulatura de dictator & co sau presedinte & co).
Oricum fraierii raman pe veci fraieri si “aia smecheri” vor ramane smecheri. In diferent daca fura pe fata sau nu. Singurul lucru pe care-l pot ridica in slavi comunismului este ca era atat de meschin incat pastra subtil aparentele.
In interiorul, era aceeasi disperare, aceeasi senzatie de viata fara sens ca si acum. Asta critic noua. Ca de fapt, nu ne-am schimbat deloc. Cineva spunea ca oamenii nu se pot schimba niciodata. Asta incercam sa zic in postarea de mai sus.
Pingback: …ani 20… « Dumitru Agachi’s Weblog