Salvați-l pe Alex

Primit de la Liviu următorul link spre pagina care spunea așa:

“Un inger care isi doreste numai sa poata zambi din nou”

alexwse

Numele meu este BRISC ALEXANDRU DAMIAN, am varsta de 3 ani si 4 luni, locuiesc in Cluj Napoca si pana acum 2 luni eram un copil normal perfect sanatos, care alerga alaturi de alti copii in parc si care alaturi de tatal meu Claudiu si mama mea Ioana eram o familie fericita in asteptarea fratiorului meu care intre timp a venit pe lume si pe care il cheama David Robert si pe care il iubesc mult.
Acum 2 luni a inceput calvarul pentru mine, in momentul in care mi s-a spus ca trebuie sa ma internez in spital pentru că am o “comoara” la burtica ce trebuie scoasa afara.
Nu prea stiam multe, dar in acest timp am suferit foarte mult .

Acestea ar fi vorbele unui copil care abia acum incepe sa inteleaga sensul vietii si al copilariei.
Alexandru a fost diagnosticat in data de 27 mai 2009 ca avand o tumoare cancerigena numita NEFROBLASTOM .
A inceput tratatmentul citostatic, iar dupa o luna ni s-a comunicat, dupa mai multe analize,ecografii, ca tumoarea a scazut impresionant de rapid de la 10cm/9cm/8cm la 3 cm si a fost programat la operatie .
A fost operat iar spre surprinderea noastra ni s-a comunica de catre domnul doctor chirurg Calin Ordeanu ca tumoarea este inoperabila, fiind foarte mare, de aproximativ 12cm/10cm/8cm.

In acest moment, suntem rediagnosticati cu un alt tip de tumoare, mult mai grav: NEUROBLASTOM stadiu III (tumoare gigant) care inglobeaza in masa sa aorta, vasele mezenterice, trunchil celiac, vena renala stanga, vena cava inferioara, fapt ce face inoperabila tumoarea.
In consecinta s-a inceput un alt tratamen de citostatice, mult mai sever, iar la primul buletin ecografic (09.07.2009) ni s-a comunicat ca dimensiunea si aspectul ecografic al tumorii se mentine relativ constant.
Fiecare minut conteaza pentru ALEXANDRU, care se afla acum impreuna cu parintii sai in spitalul de Oncologie din Cluj Napoca, insa, din cele relatate de catre domnul doctor conf. dr. Popa Gheorghe “sanse prea mari in Romania nu avem”.
Rugamintea parintilor este sa incercam impreuna sa-i mai dam o sansa acestui ingeras .
Aceasta sansa se poate realiza doar in strainatate si in special la Institutul Gustave Roussy din Villejuif, Franta, unul dintre cele mai vechi si recunoscute institute oncologice din Europa. Tratamentul costa initial 165 000 de euro. Boala, fiind una imprevizibila,si care evolueaza neregulat, in functie de fiecare pacient, are un tratament care se poate schimba in orice moment. Aceasta modificare de tratament, poate genera noi costuri. Mai mult, pentru schimbarea in timp optim a tratamentului sunt esentiale, necesare aparate si conditi pe care sistemul sanitar din tara noastra nu le are (ex. scintigrafie cu MIBG) sau le are doar teoretic, pe hartie (camera sterila necesara transplantului de maduva cu celule steam). Avem nevoie, deci de acel formular european care sa furnizeze suport ciclic financiar al tratamentului. Pe de alta parte, noi, ambii parinti va trebui sa stam cel putin un an de zile langa copil. Unul din parinti va sta la capul copilului, iar celalalt le va face legatura cu exteriorul (ex. hrana, documente, …etc).
De aceea, va rugam sa ne ajutati atat in organizarea unei campanii de popularizare a cazului si pe cat posibil financiar, si poate printr-o minune, vom reusi sa strangem banii necesari.
“SA AJUTE DUMNEZEU SA FIE CU UN FINAL FERICIT”


NUMERE TELEDON “VALABILE DOAR IN RETEAUA ROMTELECOM”

0900 900 162 2 EURO
0900 900 165 5 EURO
0900 900 160 10 EURO

TVA INCLUS

Pe același site sunt o mulțime de astfel de cazuri… te îngrozești…

Dacă poate cineva cumva să-l ajute!! Prea mulți copii nevinovați mor datorită prostiilor noastre. Tehnologia omoară. Pe cine? Tocmai pe cei mai nevinovați dintre noi… pentru că viața nu e niciodată corectă. Gândiți-vă că se poate întâmpla oricui. DOAMNE!…

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Anunt, copil, spaimă, Straniu. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s