Sînt
asemenea
nisipului clepsidrei
care poate fi timp
numai
în
cădere.
(Ana Blandiana – Ora de nisip)
… Nimeni nu-ţi va înapoia anii, nimeni nu te va reda ţie. Drumul existenţei tale se va scurge fără a urca sau a-şi întrerupe cursul, fără să facă zgomot. Nu-ţi va aminti de iuţeala lui, ci va trece pe nesimţite.
Numără clipele când chipul ţi-a rămas nepăsător şi sufletul neîntinat, vezi care a fost opera ta într-o existenţă atât de îndelungată. Mai aminteşte-ţi câţi oameni ţi-au irosit viaţa fără ca tu să-ţi fi dat seama.(…) şi o să înţelegi astfel ca mori înainte de vreme.
Vă purtaţi întotdeauna ca şi cum aţi trăi veşnic, fără să vă amintiţi vreo clipă de slăbiciunea voastră, fără să vă gândiţi vreodată la timpul care a şi trecut. Vă temeţi întotdeauna, ca toţi muritorii, dar râvniţi cu patimă să obţineţi totul , ca şi cum aţi fi trăit veşnic.
(Seneca – Scrieri filosofice, ed. Biblioteca pentru toţi,1981, pp 41-45. )
Insuportabil, gândul trecerii. Mai ales când timpul pare a se opri, dar viaţa ta continuă. Mai ales când devii spectatorul vieţii tale. Viaţa ţi se arată câteodată (când timpul e mai leneş şi adoarme). Câteodată în vis, câteodată la fereastră, rânjindu-ţi sau dimpotrivă, mânioasă că ai uitat-o-ntr-un ungher, adânc mâhnită că nu e auzită. Câteodată îţi sopteşte la ureche un cu totul alt prezent pe care l-ai fi putut trăi. Iar tu priveşti în ceaiul de la ora 5 şi simţi o lume trăind către tine, deschizând porţi şi închizând altele. Totul într-o secundă de veac, în care stai şi îţi observi imobil, trecerea…
Cel mai mare păcat făcut vieţii este amânarea. Ea ne răpeşte zilele care ni se oferă, ea ne jefuieşte de prezent prin promisiunile viitorului. Cea mai mare greutate în viaţă este aşteptarea care atârnă de mîine şi îl pierde pe azi. Tu dispui de ceea ce ce afla în mâinile Soartei şi pierzi ceea ce se află în mâinile tale. Unde te uiţi? Încotro îţi îndrepţi gândurile? Viitorul pluteşte în nesiguranţă: trăieşte deci în prezent.
(Seneca- op. cit, ed. cit, pp 53)
Mulţumiri lui David Ardelean.
Andra 