Des sons qui cassent l’âme, qui le transforment en poussière, en nostalgie et en espoir. Des sons silencieux, des hurlements intérieurs et des échos de la nature. Des échos qui pleurent pour ton être.
Et tu oublies de respirer, tu oublies de toi-même, tu oublies d’oublier … Le son comme baume de toute douleur.
Sunete care îţi sparg inima în praf şi dor şi speranţă. Sunete tacute ,urlet în tine şi ecou în afara ta. Ecouri de sunete ce plâng pentru fiinţa ta întreagă. Balsam de sunete ce te ridică.
Şi uiţi să respiri, şi uiţi de tine, şi uiţi să uiţi… Balsamul durerilor din sunet.
Andra 
Las dureri!
E ceva care te apasa,ceva important, ceva care te macina.
Iarta-ma daca intru in intimitatea ta..
Am… hm… nu stiu ce fel de persoana esti tu, sau daca accepti critica bine. De aia am sa formulez asa :
era o intrebare aia?:))
Nu, nu ma apasa nimic, nimic important oricum.
Si de aia exista blogurile, nu? Ca sa intram in intimitatea altuia.
Merci pentru vizita, insa:)