Cântecul vieţii

Cândva, în  tinereţea ei, a făcut un film. Şi lumea a vuit.

Şi aşa s-a născut un cântec.

Care a rămas…

Şi va rămâne…

Iar apropo de cântecul vieţii, am să preiau, în rezumat (adică în doar câteva citate), cu permisiunea Dee-ei (care oricum e o dulce), o anecdotă care m-a “touchat”. Povestea integală aici : http://dulcedeea.wordpress.com/2011/01/07/canta-nu-te-opri/

(…)

“În momentul naşterii întreaga suflare se adună în jurul pruncului şi îi cântă cântecul propriului său suflet. În anii următori tribul este prezent la fiecare dintre lecţiile de viaţă pe care le primeşte copilul şi îi sărbătoreşte fiecare reuşită cu acelaşi cântec. Mai târziu, când intră în rândul bărbaţilor sau al femeilor, când se căsătoreşte, când are primul copil… Omul îşi aude cântecul din nou şi din nou.”

(…)

“Comunitatea aceasta se conduce după reguli simple. Dacă cineva din grup comite o greşeală gravă, o nedreptate, un act imoral sau violent este convocat întregul trib. Oamenii fac cerc în jurul celui vinovat. Ce fel de judecată şi ce fel de pedeapsă urmează? Niciuna. Grupul începe să cânte celui care a greşit cântecul propriului său suflet.”

(…)


“Un prieten adevărat îţi ştie cântecul pe dinafară şi ţi-l cântă când tu l-ai uitat. Cei care te iubesc nu se lasă înşelaţi de greşelile pe care le-ai făcut sau de imaginea catastrofală pe care o poţi avea uneori despre tine însuţi. Îţi amintesc frumuseţea unică a sufletului tău, tocmai când te simţi mai urât şi mai nevrednic.Îţi amintesc faptul că eşti complet chiar în momente când te consideri neputincios şi rupt în bucăţi, îţi aduc aminte că eşti curat, exact când te simţi mai vinovat. Şi te fac să vezi din nou care-ţi este menirea în această viaţă, tocmai când eşti mai confuz şi mai puţin încrezător.”

(…)


” (…) viaţa îţi arată când ţii linia melodică şi când nu. Dacă te simţi împăcat şi senin, ceea ce faci se potriveşte cu adevărat cântecului tău; dacă suferi, te frămânţi, te revolţi sau te blamezi, probabil că ai început să falsezi. În cele din urmă însă toţi vom ajunge să ne recunoaştem propriul cântec şi să-l cântăm desăvârşit.”

(…)
“Nu te îngrijora dacă te simţi nesigur uneori şi ai senzaţia că glasul îţi derapează. Chiar şi marii cântăreţi păţesc asta câteodată. Bucură-te de fiecare clipă şi cântă fără oprire pe drumul tău de întoarcere acasă.”

(…)
Şi… apropo de întoarcere acasă… 🙂

Advertisement

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

5 Responses to Cântecul vieţii

  1. Elena says:

    Dulce Deea e plina de pilde! Si selectia ta e superba! hai, vino cu bine!

  2. Dulce Deea says:

    Mulţumesc, draga mea Andra :)) Mă simt onorată să fiu în paginile tale.

    Iar “The way we were” este un cântec pe care-l iubesc 🙂

    Mulţumesc şi Elenei pentru duioşia care răzbate din fiecare gest al ei. E un dar să ai o asemenea mamă:)

  3. Pingback: Senin « Dumitru Agachi’s Weblog

  4. Andra says:

    Te sarut, deea. Si da, chiar asa e :).

  5. dumitruagachi says:

    Selectia ta Andra e foarte frumoasa, emblematica as putea spune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s