Ce e… iubirea?

Am primit o leapsă de multă vreme. De prea multă vreme. Pe care am s-o onorez azi, cu voia ei şi a dumnealui.

Reguli.

1. Se pune o intrebare simpla, de genul : ce e recele? ce e caldul?
2. Raspunsul nu trebuie sa fie unul logic neaparat,  se poate tenta paradoxul.
3. In final se pune o intrebare continand un element din Raspuns, evitand circularitatea. Fiecare va raspunde la intrebarea precedentului si va pune la randul lui o intrebare.

Să începem, deci.

Ce e feeria?

Feeria e atunci când îţi vezi inima zburând spre soarele de apus, culcuşit comod după muntele marelui orizont.

Ce e marele orizont?

E ideea locului din ceaţă,  unde visele se unesc cu realitatea şi încep  să joace ascunsa.

Ce este realitatea?

Este regula care spune : „fă o plecăciune”… şi te apleci, şi te apleci…, numai pentru a te îndrepta din nou.

Ce este o plecăciune?

Este ceea ce simţi când toată lumea se dărâmă, când nu mai ai un alt ajutor decât El, e atunci când îţi recunoşti condiţia şi înveţi să o iubeşti.

Ce este a simţi?

A simţi este tremurul, fiorul, trăirea, clipa în care ştii că a mai rămas ceva verde în tine.

Ce e verde?

E mirosul unui măr proaspăt cules din livada bunicilor într-o zi de iunie, când abia a terminat de cântat cocoşul.

Ce sunt bunicii?

Sunt fiinţele care te iubesc necondiţionat, întotdeauna, care se roagă neîncetat să li se mai dea răgazul să te mai vadă odată.

Ce e … iubirea?

E feeria absolută a marelui orizont, unde realul face o plecăciune visării,  înfiorat de verde.

Ce e absolutul?

E pescăruşul care-ţi spune bună dimineaţa,  atingând  lin cu aripa, apa mării roşii, la răsărit.

Ce e lin?

E vântul de pe vârful muntelui care-ţi mângâie faţa,  numai ca să te anunţe că ai reuşit.

Ce e a reuşi?

A spune simplu :  „mi-e bine. Orice ar fi, până la urmă, îmi va fi bine.”

Ce e simplu?

Simpli suntem noi, când avem senzaţia că tot ceea ce trăim, simţim, visăm a fost deja simţit, trăit, visat de alţii.

Cine suntem noi?

Praful care uneori lasă ceva în urmă. Praf de vise, de iubire, de verde şi de lin, de absolut şi de feerie. Praful simplităţii.

Am să neglijez o regulă si nu am să stabilesc un punct de plecare pentru alţii. Sunt destul de maturi să facă ei alegeri. Se va duce la: Anca(că era cu dedicaţie) , Andreea , Alexandra, Delia, Ioana, Roxi, Dida, şi tuturor celor ce mai sunt pasionaţi de visare.

Advertisement

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in leapsa. Bookmark the permalink.

2 Responses to Ce e… iubirea?

  1. o, mersi:) asta cred că-i una din cele mai frumoase lepșe pe care le-am primit!

  2. elie says:

    pulbere de stele….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s