Crăciunul sau cum să te bucuri ca un copil

In oraşul în care poţi auzi mai mult de 6 limbi diferite într-un singur vagon de metrou s-a făcut de copilăreală.

Spectacolul din Grande Place : o soprană, oameni-lumină, joc de imagine pe fundal. Rezultat : am rămas prostită… nu am mai auzit niciodată live o soprană… ATÂT DE BUNĂ!

E „bunul” acela care te face să plângi sau să spui că nu-i real, că e înregistrare, că nu există aşa ceva. E bunul acela atât de bun încât spui că visezi.
A fost încă una din revelaţii presupun. M-am simţit ca într-o poveste, ca în introducerea din Toys ( cu Robin Williams), ca în Disney… Am uitat cine sunt şi cum mă cheamă, şi am crezut că sunt un pitic, sau unu din fulgii dansatori. La ce coregrafie aveau, aş fi putut foarte uşor unul din fulgi. Lăsând cârcoteala la o parte, e totuşi un fel de vrajă, Crăciunul..

Vă las cu un filmuleţ, care din pacate nu cuprinde exact partea care merita filmată. Dar vă puteţi face o idee despre restul poveştii. Şi pozee!
Craciun special tuturor!

P.S. Mă pornisem să traduc textul, apoi am realizat că aş fi părut ca o extraterestră… pentru ei e absolut normal ce se întâmpă, aş fi părut nebună… asta e. Ştiu că risc să par aşa şi dacă scriu în română, dar cu spiritul Crăciunului, ni se îngăduie toate.

Advertisement