…

Habar n-am… foaia stă albă pe masă de prea mult timp… habar n-am. Şi de fiecare dată când mă apropii se face parcă mai mare şi mai mare… mă acoperă… sunt plină de alb… şi parcă nu mai am pix. La dracu, bineinteles ca am pix. Toată lumea are pix! Şi în plus, îl folosesc zilnic.

Nu, cu siguranţă nu pixul e problema..Sunt gânduri în golul asta mare, care însă nu sunt foarte draguţe şi nici nu ar merita atâta importanţă încât să fac efortul să iau pixul şi să mă apropii de foaie. Un pas…măcar unul…

En tout cas, aştept un declic… ceva orice… un gând care să rămână. Care să funcţioneze logic măcar. Un altul…

Oare fluturii iubesc? Dacă nu iubesc să-i învăţaţi să iubească! Ah şi să-i mai învăţaţi să nu fie fraieri… nu vrem fluturi fraieri, nu?

Nu… nu vrem… săracii fluturi…

“Just living is not enough,” said the butterfly, “one must have sunshine, freedom and a little flower.” ~Hans Christian Anderson

Of, multe mai vor fluturii aştia, idealişti… şi ce păcat că au atât de puţin timp să se bucure de ele. Oare au timp să se bucure de ele? Oare au cu adevărat ceva vreodată?

Credeţi că fluturii sunt fericiţi? Nu acum pe bune… sunt o groază de lucruri : modele pentru pictori, subiect de dezbatere pentru visători, zâmbete, culori, vise, sunt până şi high câteodată, atunci când nu sunt în stomac…

Hi…unii mai joacă şi rol de îngeri păzitori, atunci când nu sunt negri desigur.

Aseară fluturaşul meu s-a enervat. Aţi văzut vreodată un fluture nervos? Oh, vă spun eu că nu vreţi să vedeţi un fluture nervos… mai ales unul care ştie să facă şedinţe de morală atât de lungi. De ce era nervos, mă veţi întreba…

Păi s-a săturat de mine, na… aşa cum mă mai satur şi eu câteodată de mine. Ca acum, de exemplu, atunci când încerc să umplu foaia absolut inutil şi idiot, şi asta numai pentru faptul că urăsc tăcerea.

Tăcerea nu e bună: interiorizează, blochează, te face idiot tăcerea. De ce ar vrea cineva să tacă? Nu avem o moarte pentru asta? Problema e ce te faci când nu mai ai ce spune… păi te saturi de tine…

M-a sfătuit serios, fluturele meu, să incetez odată cu tânguiala, să…să fiu şi eu mai îndrăzneaţă, ce! Nu sunt capabilă? Să… mai încerc lucruri din mormanul asta de gol. Să… să vorbesc şi mai ales să nu fiu singură.

…

..

.

Să nu-mi mai fie dor… Nu e sănătos să-ţi fie dor! Să nu încercaţi aşa ceva acasă! E cu adevărat nociv.

Şi apoi… nu vreţi să vă supăraţi fluturele…

P.S: Se dedică mamei următoarele….

Şi asta…

P.P.S: La naiba, iar o să-mi ţină fluturele morală!

Advertisement