Zi festivă…

Acum am realizat că pentru mine Laurianul nu a fost niciodată “liceu”. A fost “acasă”. Am intrat (atât în generală cât şi într-a 9-a) fără niciun fel de emoţie, fără niciun fel de stres.

Ei, alta a a fost povestea azi, căci nu mai simţisem de mult emoţia “primei”…

“Prima” e ceva superb. Dincolo de confortul şi de savoarea a ceva ştiut, dincolo de “acasă”, e un mare negru, fum. Dar e şi senzaţia descoperirii, senzaţia fluturilor din stomac şi tremuratul uşor al întregului corp (numai la noţiunea de FACULTATE), nevoia de a comunica şi nu actul simplu al epatării, autoîncurajarea, ideea că într-un fel, cumva, cândva, va fi totul bine şi certitudinea (sau măcar încrederea) că drumul pe care păşeşti este cel bun.

Încrederea în tine şi într-un anumit destin, într-o normalitate a evoluţiei tale; conştiinţa unui (mai mult sau mai puţin dureros) traseu iniţiatic pe care eşti forţat să îl parcurgi, dar şi încrederea deplină că fără el nu ai fi nimic. Utilitatea depăşirii de limite.

Toate acestea  nu le-am mai experimentat de mult.

Mă uit în fotografii şi nu mă recunosc. Mă uit în oglindă şi mi se pare că sunt aceeaşi. Poate e o obişnuinţă a unui “altfel”.  Poate fără să-mi dau seama, m-am schimbat. De fapt,  normal este să mă schimb.

” Every wall is a door” (Ralph Waldo Emerson – eseist, filosof, poet american, sec 17)

“When you lose some you win some” (Unknown)

“We can’t teach people anything, we can only hope they discover it within themselves” (Galileo  Galilei)

Sunt confuză şi totuşi totul mi-e atât de clar… Totul e atât de greu, dar  superb!

“Nu ştiu cum, printr-o minune, dar ştiu că totul va fi bine.” (Me)

Înainte nu mă recunoşteam de fel în fraza asta. Iar apropiaţii mei pot susţine cu brio afirmaţia că eu sunt foarte pesimistă.

Şi totuşi…. sunt sau eram?

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Zi festivă…

  1. Pingback: Andra « Dumitru Agachi’s Weblog

  2. elena agachi says:

    Nu stiu cine e acest Joshua al tau…dar imi placeeee!

  3. Pingback: Plimbare duminica (II) « Elenaagachi's Weblog

  4. Pingback: Semnal de expoziţii « Dumitru Agachi’s Weblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s