Bruges este cu adevărat un oraş al iubirii. Departe de valtoarea şi zumzăiala Parisului, Bruges impresionează prin farmec, nu atât prin diversitate şi grandoare. Bruges este intim, este mignon şi e superb ca o bijuterie rară. Este un loc al pătinirii, al subiectivismului, unde orice percepţie sigură (timp, spaţiu) lipseşte.
Bruges poate fi un loc al singurătăţii şi al meditaţiei, sau un loc al iubirii. Cu siguranţă nu al distracţiei. Beţia, în orice sens ar fi luat acest cuvant, extravaganţa, excesul, ar umbri cu totul poezia locului.
Am văzut Bruges de două ori: prima dată l-am găsit trist în romantismul său, singur. Ieri a fost alta senzaţia, cu totul alta : descoperire, farmec, eliberare.
Iată, deci cum există ferestre ale sufletului, locuri care pot să te descopere ţie însuţi, schimbat, maturizat (poate), puţin mai realist şi totuşi atât de nesigur, de neştiutor în ale vieţii.
Va urma…
Andra 
Mi-ai adus aminte de cea mai tare comedie (tragicomedie) pe care-am vazut-o in ultimii ani – “In Bruges”. Sunt cateva secvente in film unde se spune ca Bruges este un “loc de poveste”, asa mi s-a parut si mie. Si dupa fotografiile tale, superbe toate, sunt sigura ca este:)
si uite asa am ajund sa stiu si cum te numesti:)) noroc de Bruges
Deci spiritul lui Lapi te insoteste si la Bruges…
:((((
Pingback: Arbor invers (lectură) « Elenaagachi's Weblog
Superbe fotografii, Andra! Nu am apucat sa te felicit pentru reusita ta, asa ca o fac virtual. Multa bafta acolo si sa te ajute Dumnezeu sa reusesti ce ti-ai propus! Te pup.
Multumesc frumos, Marta. Un an superb si tie!
Pingback: Why Worry? « Elenaagachi's Weblog