Memories…

Îţi mai aminteşti de asta?

Şi vinul roşu?

Şi caldura acelei seri de iarnă, mirosul de brad?…

Îmi amintesc nesfârşitul tău comentariu despre nuanţe şi simboluri, metafore şi stil.  Despre atmosferă. Aceea din film, bineînţeles.

Nu cred că mă gândeam la nimic,  simţeam doar: căldură, pace, fericirea idioată că existai… că existam şi eu.  Idioată şi simplă.

Idioată…

Simplă…

Fericire.

Advertisement

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Memories…

  1. Pingback: Fantasticul Art Nouveau « Dumitru Agachi’s Weblog

  2. Pingback: Prinşi (gând) « Elenaagachi's Weblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s