Lucruri

De sfâşiat inima: Cumpărăturile zilnice… puţine câte sunt şi neinteresante. La rând. În faţa mea o bunică. Îmi aduce aminte de bunica mea. Are acelaşi tip de pălărie de vară împletită, cu dantelă. Pe bandă, o stilcă de ulei… cel mai ieftin ulei de pe piaţă, de culoarea vinului acru. Dezgust. Un pachet de unt. Cel mai ieftin unt de pe piaţă. Unde sunt vremurile margarinei care se “unge atât de uşor”? Oftat. Două ciocolăţele Rom. Clasice, bune. Toţi bunicii iubesc dulciurile. Milă.

– 25 de lei vă rog. Caseriţa aproape şopteşte. Incruntată, oftând. Zâmbeşte amar.

– 1, 2, 3 … număraţi, vă rog.

– Mai trebuie 1 leu…Mulţumesc. O…. zi frumoasă să aveţi!

Şi pălărioara albă se pierde undeva, intre trupurile masive cu cefe groase. Are la piept punguţa ei cu uleiul. E  pregătită acum să aştepte  următoarea pensie. Trece cu demnitate printre coşurile pline de mici şi bere. Nici măcar nu se uită…

Eu nu mai exist.

***

De lipit inima la loc : Căldură mare. Răsuflând greu, eu şi Lapi mergem spre casă. În faţa noastră un inivid îşi scoate o ţigară. Lângă el, o bătrânică. Lângă ea, trecerea.

Şi ea ezită. Ezită. Oftează uşor şi cu palma îşi sterge sudoarea de pe frunte. Ezită.

Cineva o prinde zdravăn de mână. E omul care nu şi-a mai aprins ţigara. Groază. Ce ar putea să găsească de furat, la ea ? Bătrânica e împinsă uşor în faţă. Face primul pas pe trecerea de pietoni. Încă unul şi încă unul. La celălalt capăt, omul lasă protector mâna bunicii. Se asigură că e bine.

Se întoarce şi îşi aprinde ţigara. Se pare că orele de religie i-au priit. Îşi continuă liniştit, norma, drumul. Figura lui nu se schimbă cu nimic. Nici regret, nici milă, nici mândrie. Normal.

Pentru prima dată stau gură-cască pe mijlocul trotuarului şi nu îmi revin. Chiar mai există aşa ceva?

Concluzie: fără concluzie…

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in bunici, gri, Ideile mele..., Sentimente. Bookmark the permalink.

5 Responses to Lucruri

  1. shtefana says:

    Poate nu orele de religie, ci mersul la o biserica, cindva, in copilarie, tzinut de mină de o bunica grijulie si tematoare.

  2. andraagachi says:

    Sigur, posibil si asta:) Bunicile astea :-<

  3. Pingback: Teatru peste tot… « Dumitru Agachi’s Weblog

  4. Pingback: Vară 2010, la final « Elenaagachi's Weblog

  5. Pingback: Fluturi de toate felurile… « Elenaagachi's Weblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s