Panse-uri

Omul cu voinţă puternică este stăpân asupra lui însuşi, are o morală activă, propune valori, încearcă să devină o individualitate, în timp ce omul cu voinţă slabă este sclav al comunităţii în care trăieşte , are o morală reactivă, reacţionează ca şi ceilalţi dintr-o mulţime, pune accent pe valorile comunităţii, renunţă la propriile valori pentru a fi la fel ca ceilalţi.

Pentru primul, viaţa este afirmare, construire, provocare, creaţie, libertate. Pentru celălalt viaţa e o povară, o renunţare la propriul eu, o suferinţă a conştientizării că nu va fi niciodată liber, că nu are suficientă voinţă de a putea fi individualitate.”

(Înterpretări ale filosofiei lui Nietzsche)

Ori într-o lume în care valorile sunt banii, BmW-urile, piscinele, micii şi manelele, lucrul îngrozitor de trist este că oamenii au renunţat până şi la a căuta o individualitate, au ajuns la un nefiresc nivel de complacere, de nepăsare, care a devenit de curând o normalitate. Iar dacă încerci să te afirmi dincolo de valorile de mai sus vei fi privit chiar cu reticenţă, cu privirea de “Beeeeei, fraiere!Tu, ăla de vrei să schimbi lumea, ia calmează-te!”

Dreptatea, libertatea, puterea de afirmare sunt valori care s-au dus de mult la fund. Dimpotrivă, într-o lume care trebuie întotdeauna văzută cu susu-n jos pentru a fi înţeleasă, adevărata libertate este a aceluia destul de isteţ ca să-şi ascundă mai bine averea.

Este un pasaj care vorbeşte despre o viaţă ideală. Ceea ce e cel mai trist este că felul acesta de a vedea viaţa, despre care vorbeste Nietzsche, nu numai că nu este de vis, dar este foarte uşor realizabil…

…la câţiva kilometri dincolo de graniţă…

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in filozofeli, Ideile mele..., Scarba. Bookmark the permalink.

5 Responses to Panse-uri

  1. Shtefana says:

    Nu vreau sa te dezamagesc, dar nicaieri nu exista viata ideala, nici la citiva kilometri dincolo de granita, nici la mai multi. Doar ca prin alte parti viata de care vorbesti este poate mai aproape de realitate. Insa nicaieri nu este foarte usor , ci poate doar MAI usor decit acolo. Dincolo de granita poate fi chiar foarte greu, doar ca din alte puncte de vedere. Nu te lovesti de piedicile din Romania, te lovesti de altele. Dar cu cit pleci mai repede, cu atit mai bine, nu esti inca contaminat, mai ai o sansa. Sper ca nu te-am descurajat cu ce ti-am spus, am citeodata tendinta asta, ce sa-i faci, vocea experientei :-). Sint sigura ca vei reusi oriunde te-ai duce si orice te-ai hotari sa faci. Ai ceva solid in tine, se vede, si asta te va face sa treci cu brio peste multe. Multa bafta!!!

  2. andraagachi says:

    da, ma gandeam si eu la asta in timp ce scriam. Ca toti ne asteptam sa fie caini cu covrigi in coada prin alte parti… ca oriunde altundeva e bine, dar nu aici… e o realitate care ne forteaza oarecum sa gandim asa. Devine aproape organic pentru noi sa gandim asa…
    Multumesc pentru gandurile bune!

  3. Shtefana says:

    Nu sint ciini cu covrigi in coada, e drept, dar macar sint covrigi 🙂 Te sarut!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s