Cuvintele nu cred că îşi mai au rostul…
Mulţumesc Laurianului că există.
















In the end, totul va fi bine!
Like this:
Like Loading...
Related
About andraagachi
Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
Andra, VOI sinteti Laurianul! El exista datorita voua, tineri frumosi si entuziasti! Felicitari!
Felicitări Andra! Bravo! Pentru 4 ani foarte plini! Multă baftă în toate câte urmează!
Felicitări Andra! Iti doresc sa ai parte de cat mai multe realizari si cat mai mule energii pozitive! 😉
Ah… si sa nu uit cat mai multe zambetele. 🙂
Multumesc mult tuturor!
Uhm, oare de ce-au vrut toti liceenii sa-si faca pelerinaj din sfarsitul de liceu? Am avut si noi tampenii de-astea negre, dar am optat pentru “esarfe” rosii. Mie nu mi-a placut deloc costumatia:)) – mai sunt si mica de inaltime, si slaba, si iti dai seama cum aratam vorbind in fata multimii imbracata asa:))
Poate sunt snoaba, dar imi placea cum noi, din generatie ne deosebeam de ceilalti veniti sa asiste la festivitate. Ne dadea ceva…al nostru. A fost oarecum ziua noastra…so yeah, mi-a placut asta…
Pingback: Boboci… « Elenaagachi's Weblog