“Consider că virtuţi există în fiecare din noi. Multe nedescoperite, nebănuite, altele fragile, altele cu adevărat strălucitoare. Este, în primul rând, o datorie faţă de noi înşine: aceea de a descoperi ce anume e miracol în noi. Un om înseamnă cel puţin o valoare, şi sub lumina acelei valori e dator să trăiască. Intervine desigur comoditatea, apoi lipsa de curaj, lipsa de încredere în propria persoană. Plafonarea e comodă şi gândirea puţină scuteşte suferinţele cele mari. Dincolo de morbidul ei, întrebarea este implacabilă şi plină de adevăr : dacă este să mori mâine, când vei privi în urmă ce ai vrea să vezi?… Mai devreme sau mai târziu preţul se plăteşte: cei mai mulţi plâng atunci, frustrarea de a nu fi fost oameni cu adevărat.”
De Alex Sârbu…. va apărea în următorul număr din Euro, în engleză. E tare! Să-l citiți!
*
Și pentru că uneori nu știu cum să văd… ce să văd… pentru că uneori mă simt pierdută… și pentru că uneori tac… atunci când aștept de undeva răspunsuri… pentru că se închid frumos, superb, capitole… și pentru că mi-e frică să deschid altele… pentru că uneori doar sper…
Ce frumos ar fi să putem să ne alegem drumul fără urmă de îndoială… măcar conștienți, dacă nu siguri, măcar împăcați, dacă nu fericiți… ce frumos ar fi să avem puțină certitudine… și poate… ce îngrozitor de plicticos ar fi…
Andra 
Pingback: Revelaţia « Dumitru Agachi’s Weblog
“Este, în primul rând, o datorie faţă de noi înşine: aceea de a descoperi ce anume e miracol în noi.” – mare adevar!