Am lăsat să treacă toate, să se aşeze… şi emoţii, şi speranţe, şi bucurii, dar şi întristări.
Desigur, la noi până şi victoria e amară… când reuşim să luăm ceva, reuşim asta prin muncă asiduă, numai pentru ca apoi să fim ponegriţi de toată lumea şi acuzaţi… noutatea zilei este că am fi vândut 600 de bilete şi de asta am câştigat… păi nu, au fost 400...restul de 200 au fost participantii la concurs, fraierilor!! Şi de când la un astfel de festival se pune preţ pe bilete? Şi la Amfiteatru de anul trecut, am fost cei mai mulţi, au fost copii care au stat pe scari, dar am pierdut Trofeul…
Dar nu mai contează…amar oricum… mereu.
Există tentaţia de a spune “Da luaţi-l fraţilor!!! Dacă muriţi după el!” Cel puţin asta strigă în noi experienţa anilor trecuţi.
Dar cei “tineri”… of, dacă n-ar fi frumuseţea din ochii lor şi încrederea pe care ei o afişează de când au luat trofeul (încredere în ei, în primul rând şi apoi în trupă), dacă n-ar fi toate astea, premiile chiar nu ar conta.
Mă rog… am fost buni. Că doar noi şi juriul am recunoscut asta, e altceva. Iar restul n-ar trebui să ne intereseze… …
BRAVO DRAMA. LA MAI MARE!
Alte cronici, cu poze: aici şi aici şi aici
Şi pe AtlNe
Andra 
O sa comentez cu o replica a lui Johnny Depp in rolul lordului Rochester din filmul The Libertine.
“…you must acquire the trick of ignoring those who do not like you. In my experience, those who do not like you fall into two categories: The stupid and the envious. The stupid will like you in five years time. The envious, never. ”
Cam asa e si cu Drama. Voi ati muncit, v-ati bucurat si ati meritat pe deplin. Cine are ceva de comentat sau ii place sa manance prostii… noi nu il oprim
Felicitari! 🙂 Moftorila ce esti… 😉
Pingback: Trofeul Lyceum e la noi! « Elenaagachi’s Weblog
Stii, Matei, diferentza de care vorbeste personajul tau, intre prosti si invidiosi eu as reduce-o la una mai putin dura: sunt oameni care stiu sa piarda, cu scrasnete, dar stiu (in sensul ca sufera, dar nu fac zgomot!) si oameni care se considera buricul targului. Ei nu vor sti never sa piarda nimic si toata viatza lor va fi o continua si inutila lupta pentru trofee!
PS Anul trecut , cand au inventat un premiu atat de penibil pentru Drama, si cand cealalta trupa a luat tot ce s-a putut la “Amfiteatru”, noi nu ne-am apucat de strigat, desi am fi avut motive, ohooo! Si nici pe voi nu v-am auzit strigand de indignare…desi ati avut un spectacol f. bun!
Personajul pe care l-am invocat le reduce destul de dur si destul de bine. Poate e un comentariu cam acid, dar cel putin nu e sub forma unui sac cu hartii pe care sa fie scrise nu stiu ce aberatii.
Nici noi de la Arte si nici Drama nu am reactionat asa pentru ca noi avem ceva ce se numeste bun simt si chiar facem asta din daruire si din dragoste pentru teatru. Nu avem complexe si nici nu alergam dupa premii. La urma urmei un premiu e ceva material, iar un juriu e nimic altceva decat o multitudine de opinii, care fie ca or sa recunoasca cei din juriu, fie ca nu, sunt personale la un moment dat… pentru ca nu avem bareme aici ca la concursurile de matematica.
Nu-i putem face pe toti sa ne iubeasca, iar astfel de oameni ne fac intr-un fel sau altul si mai cunoscuti, deci nu putem decat sa le multumim pentru atentia acordata.
BRAVO DRAMA! de o mie de ori! sunt MANDRA..in toata esenta cuvantului!!!! (*)
Pingback: Flori-mişcare de „nu-ne-uitaţi” – 15 « Dumitru Agachi’s Weblog
Pingback: “Croitorul” de Sl. Mrozek la Laurian (Drama Club) « Atlaurian's Blog
“Mă rog… am fost buni. Că doar noi şi juriul am recunoscut asta, e altceva. Iar restul n-ar trebui să ne intereseze…”
Andra, asta suna teribil de suspect 🙂
nu e nimic suspect. e o realitate… asa este vazuta drama in targ… ca niste…nici nu mai stiu cuvantul…. blatisti? sa le zicem… spuneam ca valoarea noastra este recunoscuta oricum de foarte putini… acuma depinde ce tabara intrebi…
Pana la urma si in definitiv, toti ne acuzam unii pe altii de blat… (poate nu-i asta cuvantul, dar de obosita ce sunt, nu-mi vine in minte nici un sinonim)… e realitatea tarii in care traim… am fost invatati cu asta si nici nu mai concepem ca un premiu sa fie actually luat pe valoare.. ceea ce poate de cele mai multe ori se si intampla (atat cu noi cat si cu celalalte trupe castigatoare)
ar trebui sa va puneti niste intrebari…
de exemplu de ce cuvintele tale suna a manea (bineinteles pastrand proportiile): ‘dusmanii-mi poarta pica/ da’ n-au valoarea mea…’
sincer, aveti tendinta spre melo-drama, cainandu-va tot timpul ca nu va iubeste lumea ca sunteti buni
cand am sa am timp si chef sa ma enervez, am sa-ti raspund;)
daca imi raspunzi ca sa te enervezi, multumesc, nu :)))
a fost o incercare esuata de dialog.
multumesc oricum pentru farama de timp acordat, totusi! ;)) chiar m-ai surprins
Felicitari pentru tot ceea ce faceti la Botosani !
Multumiri!