Am privit apusul din locul unde drumurile noastre se despart

“Do the things that you always wanted to
Without me there to hold you back, don’t think, just do

More than anything I want to see you, boy
Take a glorious bite out of the whole world”

Am păşit prima spre soarele meu din ceaţă, am respirat ultima sa rază şi am înţeles disperată că se mistuie. Şi am păşit pe drumul său, căutându-i căldura. Am rostogolit prima pietricică care, aţipind, a uitat să se dea la o parte şi, absorbită de înserare, am oftat…
Nu mai e nimic la fel…până şi pământul se surpă.

M-am întors de trei ori din drumul meu. Prima dată după 3 paşi. Adierea vântului încă mai purta cu el mirosul tău şi pentru o clipă am uitat de strălucire. Şi te-am vrut cu mine pe drumul meu spre soarele apus… Dar îmi realizam necuviinţa…
A doua oară te-am privit la jumătatea drumului, pentru că m-ai strigat… Pentru că m-ai certat, pentru că nu ai înţeles decât atunci că eu chiar vorbisem serios, pentru că mi-ai spus că sunt superficială şi pentru că asta m-a durut. Aş fi putut să mă întorc, să împlinesc romantismul din filmele americane, să-ţi cad în braţe şi să plângem amandoi, fericiţi…
… până şi pământul se surpă… iar în ochii îmi vedeai soarele cum zâmbea din mine, Eu plecasem de mult de lângă tine, iar tu abia atunci ai văzut asta. Şi te-ai întors la rându-ţi. Ai avut şansa asta… să te întorci în locul în care drumurile noastre s-au despărţit şi să o iei pe alt drum.. pe drumul tău, spre apusul tău…
O ultimă dată m-am întors, din curiozitate. Vroiam să văd dacă mai aştepţi acolo, la capătul lumii noastre. Dar şi din respect… vroiam să-ţi acord ultimul meu gând înainte de a păşi spre prima cotitură, care avea să mă ia de lângă tine pentru totdeauna, care avea să mă facă să dispar vederii tale…
Dar nu te-am mai găsit… ai înţeles, poate, că timpul nu stă în loc, că apusul trece repede…

P.S. Fotografia luată de aici: http://andrea-reyes.deviantart.com/art/Choosing-Paths-148069413

Advertisement