Am fost aseară aici…
Aș putea spune multe… despre cât de minunat a fost, despre cât de unic (nu prea ascultasem Led Zeppelin înainte. Știam doar câteva melodii…). Atmosfera a fost superbă, omuleți de 40 de ani și peste dansau cot la cot cu noi… M-a surprins asta. Au fost acolo părinții unor persoane pe care le cunosc, și care știu că ascultă numai tehno sau muzică de club… iar ei dansau acolo pe blues și jazz de n-aveau aer. Am rămas șocată oarecum… Noi am fost mai mult de 20, cred… și atunci când Laurianul se adună, poți să te aștepți la momente de neuitat. La final au spus și ei, ca toată lumea care vine să concerteze la noi, că ar vrea sa regăsească aceeași atmosferă peste tot. (Poate e o formulă tipică pe care muzicienii o spun la fiecare concert… Nu știu.)
M-au uimit instrumentiștii. Foarte, foarte buni! Chitaristul în special, și Marius Mihalache. Acest om poate transforma țambalul în pian, sau bass, sau chiar chitară, depinde de necesitate, iar muzica lui este… wow…
Desigur spiritul meu analitic a observat și fazele penibile, dar care nu se datorau nicidecum formației ci organizatorilor, de un provincialism turbat… Dar nu am de gând să-mi distrug starea de bine pe care o am și acum, povestind despre ele.
Rare sunt concertele la noi și asta e trist. Totuși atunci când există, trăim momentele împreună. Ceea ce mi se pare apogeul. Trăiești o melodie alături de prietenii tăi pe care simți că îi cunoști de o viață deși nu e așa, în care ai încredere și pe care te bazezi, visezi cu ei pe ritmuri ce te poartă într-o nouă dimensiune, creatoare, când intri în transă… când îți vine să plângi, sau să te exteriorizezi în orice alt fel căci imensitatea armonică intră în tine și tu nu ești încă pregătit să o primești… Sunt energii ce se degajă și fiecare se simte mai ușor, desprins de sine, urmând doar sunetul ce îl ghidează. Am spus că artiștii sunt cei care deschid în noi tot ceea ce e mai frumos și ne fac să recunoaștem și să acceptăm frumosul în noi și în ceilalți . Mihai Godoroja și Marius Mihalache sunt artisti!!
Mulțumesc Mike Godoroja!!
… Oboseala ma învinge treptat, și mâna scrie tot mai greu și cu din ce în ce mai multe greșeli…
Așa că vă las o mostră din ceea ce a fost aseară. A lipsit fluierul… mie personal îmi place mai mult fără. Se aude mai bine țambalul fără el.
P.S. Îmi pare rău că nu am avut aparatul la mine. Dacă are cineva poze, vreau și eu!
Pingback: Primăvara lui Lapi… (19.03.10) « Dumitru Agachi’s Weblog
E foarte frumos că recreează, cu un aranjament orchestral cu totul neobişnuit, spiritul Led Zep. Muzica lor, Mihalache – Godoroja e superbă şi deloc o pastişă anostă. Godoroja are o dotaţie specială a vocii pentru L.Z.! Incredibile sunt sonorităţile balcanice, de la Pan, zeul…
au fost si in Focsani pe la inceputul lunii:)
Misto! Si? Ai fost?