Privind o ceașcă de cafea…

Sunt de o veşnicie în locul acesta. Nemişcată. Aburul cafelei se ridică încet de un veac şi jumătate, iar eu privesc în gol. Undeva în stânga mea un zumzet nedesluşit. Greieri mici, enervanţi. Imagini se schimbă în faţa mea şi totuşi definesc acelaşi decor: iluminat palid, mirosind a cafea şi bere şi a pâine coaptă pe vatră. Oglinzi peste tot şi nimeni care să dea atenţie chipurilor încercănate, obosite şi murdare care ies parcă din pereţi…
Doi vorbesc despre acelaşi subiect, timp de o secundă, pentru o viaţă întreagă. Iar eu de o viaţă încerc să ascult, să înteleg, dar pic mereu înainte de a afla sensul primului cuvând. De o viaţă…
(respiră adânc)
… Atât de vie trece PE LÂNGĂ tine, uneori, atât de zgomotoasă. Trece obsedant pe lângă tine fără să-ţi lase decât o clipă în care să conştientizezi trecerea ei. Cât de dureroasă clipă!
…Singurul ei sens şi datorie faţă de Creaţie este Trecerea. Iar tu alergi nebun dupa ea încercând s-o prinzi din urmă, să-i înveţi ritmul, paşii. Dar rămâi cu ceaţa. Cu praful obosit ce-l lasă în urmă furtuna. Particule, momente alese selective, din pură întâmplare.
(expiră)
Momente ca acesta când descoperi fluiditatea existenţei cu o cană de cafea goală în faţă, în timp ce în stânga ta auzi acelaşi ecou al veşniciei. Nu îl poţi înţelege, nu-l simţi decât exterior, nu te priveşte… şi totuşi e al tău şi te defineşte căci îl trăiești. Şi atunci te întrebi… care e până la urmă rostul tău într-o existenţă exterioară ţie?

Doar speranţa că odată vei învăţa să ţii pasul cu viaţa şi că ea te va învăţa până la urmă adevăratul sens al Carpe Diem. Și asta nu este deloc puțin…

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in filozofeli. Bookmark the permalink.

10 Responses to Privind o ceașcă de cafea…

  1. dumitruagachi says:

    Bravo, e o poveste foarte bine scrisă despre (o) clipă…, timpul chiar se dilată citind-o. Am devenit mai atent la propriile gânduri născute de lectură, aşa cum cel care sorbea din aburii cafelei un veac şi jumătate (de singurătate) se oglindea mai bine în gândurile sale decât în oglinzi! Felicitări!

  2. Pingback: Atingeri « Elenaagachi’s Weblog

  3. Pingback: De 8 Martie « Ioan Usca

  4. Pingback: O zi ca oricare alta… (7.03.10) « Dumitru Agachi’s Weblog

  5. Pingback: Lecturile începutului de săptămână - Cel care striga in pustie

  6. LA MULŢI ANI, tot ce îţi doreşti, numai gânduri bune şi în această zi specială şi în toate celelalte!

  7. De 8 martie iti uram o primavara frumoasa, cu soare, fericire si toata dragostea noastra prinsa intr-un frumos buchet de ghiocei ce vestesc venirea unei noi primaveri! 😉

  8. Pingback: Croncăneli (gând) « Elenaagachi’s Weblog

  9. Pingback: Ana Maria Ioana Ana Maria Ioana « Gabriela Savitsky

  10. Pingback: Silk « Elenaagachi's Weblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s