Poezie

Trăiesc, mă sting, ard toată şi mă-nec.

Îndur îngheţ când flăcări mă frământă;

Mi-e prea dulce viaţa şi prea cruntă;

Prin bucurie, chinuri se petrec.

Deodată râs şi lacrimă încerc

Şi desfătarea mari dureri întâmplă;

Ce am se pierde şi-n vecie cântă;

Deodată mă usuc şi-n floare trec.

Astfel mă mână Amor necurmat;

Şi-atunci când cred că sufăr cel mai tare,

Pe negândite totu-i alinat.

Apoi când bucuria-i mai adâncă

Şi mi-o închipui fără de-ncetare,

În suferinţa cea dintâi m-aruncă.

Louise Gabe- Sonetul VIII, traducere de Maria Banuş

Fotografie luată de aici, de pe Deviantart.

Advertisement