Susan Burnstine

Mă uitam pe nişte bloguri şi am văzut pozele ei…

Şi mi s-a părut straniu, un deja-vu… am căutat undeva în adâncurile bibliotecii şi am găsit numărul 42, din martie 2009, al revistei “Photo” , revistă ce cuprindea un interviu cu S. Burnstine precum şi pozele care au făcut-o faimoasă.

Date despre ea: locuieste în LA, a terminat facultatea de producţie film şi televiziune şi facultatea de engleză şi sociologie. Lucrează cu aparate foto construite de ea. Are 21 de aparate şi obiective artizanale.

Site personal: http://www.susanburnstine.com/

Colecţia din care fac parte pozele se numeşte: “On walking dreams”. Aş fi vrut să le găsesc în dimensiuni mai mari, dar nu prea sunt de găsit:). Aşa cum e şi normal.ic

Titlul colecţiei mi se pare foarte inspirat… un miraj… o închipuire, ceva nepământean, transcendenţă sau calea către ea… Este fantastic pur în ele şi mai este şi mister. Sunt pasaje dintr-un vis… Aş fi vrut să scriu mai mult pe tema asta, dar am realizat că nu merită explicat ceea ce poate fi visat de fiecare. Căci asta e ideea poeziei din fotografii, să ne trimită la visare, la pierderea de sine, să ne pună pe drumul pe care îl păşim doar în singurătate, spre locul unde toate îşi găsesc răspunsul. Văd drumul acesta mai mult ca fiind o cale a introspecţiei decât o cale spre moarte. Să îi spunem drumul către sine? Pierderea în sine? În vis…

Advertisement