“Pentru ca iubirea e perfidă pe cât e de curată. Ea se naşte şi înfloreşte cu cele mai înălţătoare sentimente, dar moare otravită de cele mai ascunse îndoieli.
Puterea de a afla totul despre cel din faţa ta fără a-i tulbura apele sufletului, da, asta e marea provocare a iubirii.
De cate ori nu ne-am pus întrebarea asta: – Cum să te fac să afli ce îmi trebuie de la tine, spiritual vorbind, fără să te fac să suferi, fără să te lovesc?”
Preluat de pe blogul lui Tudor Chirilă, de aici. Şi cred că are dreptate.
Andra 
Dar de ce oare trebuie sa incercam sa aflam TOTUL? Nu mai bine ne multumim cu ce ni se ofera?
Nu despre asta este vorba. Ai avut vreodata senzatia ca ti se ascunde ceva si ca vrei sa afli? Ca este “vital” pentru relatia ta? Si nu ti se raspunde? Despre asta este vorba… Si nu imi spune ca nu ai fost vreodata curios sa afli lucruri despre prietena ta, secrete care o bantuie si pe care ai vrea sa ti le impartaseasca, poate o poti ajuta.. si totusi ea refuza cu desavarsire. E firesc sa vrei sa stii cine e iubirea ta. Si tocmai asta e… ca incercand sa descoperi cu orice pret distrugi iubirea:). E ca faza cu misterul si devoalarea sa. Iubirea se pierde cand dispare misterul.
Poate sunt eu mai ciudat de felul meu, dar chiar cred ca este normal, ba chiar necesar ca fiecare sa aiba anumite chestii care sa le tina doar pentru el… si deasemenea cred ca e mai bine sa nu incerci sa grabesti lucrurile si sa afli despre cel de langa tine mai multe lucruri decat este el pregatit sa-ti destainuie.
Asa e..ai mare dreptate, deseori simt nevoia sa stiu cu adevarat cine sta langa mine, sa pot sa pantrund enigma pana in cea mai adanca adancime, dar e dificil sa ne cunoastem pe noi insine,daraminte persoana de langa noi.Cand sunt incercat de astfel de nevoi, pur si simplu ma resemnez, traiesc cu ideea ca trebuie sa accept totul asa cum e..