Am revenit… Pauză de 5 zile la Iaşi… o mini-vacanţă culturală. O săptămână împlinită pentru mine. Cu multe emoţii, cu mult stres, dar trăită. Am trăit ultimele două spectacole… chiar dacă lipsa de timp pentru repetiţii nu ne-a mai dat siguranţa celorlalte spectacole şi asta s-a văzut… a fost ultima dată cu Drama Club în cadrul unui festival cu o piesă în care am jucat şi eu. Cumva îmi pare rău că se termină liceul. Cumva aştept aventurile viitoare. Cumva simt că-mi trebuie altceva. Şi cumva sper să găsesc asta la facultate.
Atmosfera a fost genială în rest. Am socializat mult. Cei de la Ludic (câţiva) sunt foarte dulci, la fel şi cei din Republica Moldova pe care îi iubesc. Au un stil numai al lor de a vedea lumea. Şi mai au profunzimea ruşilor. Am văzut (spre deosebire de alte dăţi) şi piese cu adevărat bune, la care merită să te duci… cum ar fi “Sexul femeii…” de Vişniec sau “Shakespeare i love you” a unei trupe din Cluj… Oameni descuiaţi, care ascultă muzică bună, ştiu să se distreze dar cu care ai şi ce vorbi. A fost mai mult o excursie de socializare, cel puţin aşa am simţit-o eu. Premii nu s-au dat. A fost o perioadă onomastică pentru teatrul Ludic, perioadă la care am participat cu toţii, dar totul a fost foarte bine organizat. La un hotel destul de curăţel şi nu prea pretenţios, cu 3 mese pe zi, mâncarea fiind comandată. Totul a fost chiar bine. Şi am fost onoraţi de invitaţie. Poze nu prea am.. Decât “din culise”…
Dar am o melodie. De care m-am îndrăgostit. (de fapt am mai multe, dar asta e una).
În seara asta am jucat din nou. Oboseala s-a simţit…. Oboseala o mai simt încă. Sunt destul de morcovită… si sătulă de tot. Chiar şi de distracţie. (ştiu, cineva ar spune că niciodată nu mă mulţumesc cu ce am… şi ca de avut am destule) Da. Poate aşa e.
Totuşi.. voi simţiţi apropierea Crăciunul? Căci eu nu-l simt…
P.S. Aveţi traducerea de la melodie aici. Traducerea e cu COPYRIGHT şi e a mea. So nu vă aşteptaţi să fie perfectă.
Cântarea mării
Dansam în micuţul meu vas
Pe nemiloasa mare
Iar ea îmi striga
Şi îmi spunea că ar trebui să fur
Neasemuita lumină
A frumoşilor tăi ochi
Vino să-mi arăţi dacă marea avea dreptate
Vino să-mi auzi inima dansând
…..
Dacă mă voi duce să dansez în micuţul meu vas
Nu mă voi duce la nemiloasa mare
Şi nici nu îţi voi spune că am zâmbit, că am dansat, am trăit, şi am visat…la tine
Hehe… ma bucur ca te-ai distrat… si sa nu iti para rau ca se termina liceul… ai sa vezi ca la “fuckultate” o sa fie si mai frumos. 🙂
asa sper…
distractie faina!
Merci la fel!
“îi iubesc la propriu” Andraaaaaaaaa!!! nts nts….
Daa maria, am inteles:))