Come back

Am revenit… Pauză de 5 zile la Iaşi… o mini-vacanţă culturală. O săptămână împlinită pentru mine. Cu multe emoţii, cu mult stres, dar trăită. Am trăit ultimele două spectacole… chiar dacă lipsa de timp pentru repetiţii nu ne-a mai dat siguranţa celorlalte spectacole şi asta s-a văzut… a fost ultima dată cu Drama Club în cadrul unui festival cu  o piesă în care am jucat şi eu. Cumva îmi pare rău că se termină liceul. Cumva aştept aventurile viitoare. Cumva simt că-mi trebuie altceva. Şi cumva sper să găsesc asta la facultate.

Atmosfera a fost genială în rest. Am socializat mult. Cei de la Ludic (câţiva) sunt foarte dulci, la fel şi cei din Republica Moldova pe care îi iubesc. Au un stil numai al lor de a vedea lumea. Şi mai au profunzimea ruşilor. Am văzut (spre deosebire de alte dăţi) şi piese cu adevărat bune, la care merită să te duci… cum ar fi “Sexul femeii…” de Vişniec sau “Shakespeare i love you” a unei trupe din Cluj… Oameni descuiaţi, care ascultă muzică bună, ştiu să se distreze dar cu care ai şi ce vorbi. A fost mai mult o excursie de socializare, cel puţin aşa am simţit-o eu. Premii nu s-au dat. A fost o perioadă onomastică pentru teatrul Ludic, perioadă la care am participat cu toţii, dar totul a fost foarte bine organizat. La un hotel destul de curăţel şi nu prea pretenţios, cu 3 mese pe zi, mâncarea fiind comandată. Totul a fost chiar bine. Şi am fost onoraţi de invitaţie. Poze nu prea am.. Decât “din culise”…

Dar am o melodie. De care m-am îndrăgostit. (de fapt am mai multe, dar asta e una).

În seara asta am jucat din nou. Oboseala s-a simţit…. Oboseala o mai simt încă. Sunt destul de morcovită… si sătulă de tot. Chiar şi de distracţie. (ştiu, cineva ar spune că niciodată nu mă mulţumesc cu ce am… şi ca de avut am destule) Da. Poate aşa e.

Totuşi.. voi simţiţi apropierea Crăciunul? Căci eu nu-l simt…

P.S. Aveţi traducerea de la melodie aici. Traducerea e cu COPYRIGHT şi e a mea. So nu vă aşteptaţi să fie perfectă.

Cântarea mării

Dansam în micuţul meu vas

Pe nemiloasa mare

Iar ea îmi striga

Şi îmi spunea că ar trebui să fur

Neasemuita lumină

A frumoşilor tăi ochi

Vino să-mi arăţi dacă marea avea dreptate

Vino să-mi auzi inima dansând

…..

Dacă mă voi duce să dansez în micuţul meu vas

Nu mă voi duce la nemiloasa mare

Şi nici nu îţi voi spune că am zâmbit, că am dansat, am trăit, şi am visat…la tine

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Drama Club, filozofeli and tagged , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Come back

  1. Hehe… ma bucur ca te-ai distrat… si sa nu iti para rau ca se termina liceul… ai sa vezi ca la “fuckultate” o sa fie si mai frumos. 🙂

  2. andraagachi says:

    asa sper…

  3. Dexter says:

    distractie faina!

  4. KillerPixie says:

    “îi iubesc la propriu” Andraaaaaaaaa!!! nts nts….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s