Sunt terminată… în 3 zile au fost 5 spectacole în care am avut imense emoţii pentru că, nu-i aşa, Laurianul are 150 de ani şi merită sărbătorit cum se cuvine. Deşi nu am pornit cum am sperat, o săpuneală bună şi ceva crize (de timp, de nervi, de emoţii) au ridicat cu mult nivelul. Emoţiile nu au fost atat de mari pentru Drama cât pentru uriaşul proiect coordonat de Alex Sârbu (ce a conţinut în jur de 50 de oameni), şi care nu era tocmai bine pus la punct.
Cum tot răul e spre bine, însă, ieri a fost o zi perfectă, încheiată superb cu o chitară. Sunt atât de mândră că fac parte din “generaţia 150” şi mai sunt enorm de mândră că sunt în generaţie cu Alex Sârbu care, vorba cuiva, “ar trebui clonat odată la un an”. Acest tânăr absolut fabulos care i-ar face pe actori să dorească să-l tranşeze într-o noapte, dar care ştie ce face, mai degrabă ar renunţa la tot decât să accepte compromisuri. Şi toată lumea ştie că el nu e tocmai un realist, dar care mie îmi e enorm de drag şi sper ca “relaţia asta specială” pe care o avem să nu-şi găsească finalul odată cu începerea studenţiei. Cât despre Drama, sunt mândră. SUNT MÂNDRĂ DE VOI! Obosită, terminată, dar mândră şi fericită.
Şi cu asta ne vom pleca din nou în faţa dumneavoastră în seara asta la Bal, comform tradiţiei, şi ne încheiem şi această stagiune urmând să o reluăm undeva în mai. Oricum ar fi, “Statuile” a bătut recordul numărul de reprezentaţii într-un timp atât de scurt.
LA MULŢI ANI LAURIAN! LA MULŢI ANI DRAMA CLUB! (10 ani în curând).
Poze foarte curând.
Pingback: Laurian 150: 30 octombrie 2009 « Elenaagachi’s Weblog