Aşa suntem noi creaţi să căutăm ceva ireal şi care, în definitiv, nu există în realitate decât în mini-particule. Sunt un milion de idei filosofice care abordează acest subiect şi pe care trebuie să le învăţ. Într-un fel toate au dreptate. Nu în întregime. Căci uite cum viaţa te roteşte şi în multitudinea acrobaţiilor tale, ţi se oferă un repaus. Ceva care să te facă să vrei să mergi mai departe şi să începi din nou să cauţi. Pentru că merită.
Fericirile sunt de multe feluri şi fiecare îşi vede propria fericire aşa cum crede de cuviinţă, deci e personalizată. Ceea ce o face şi mai greu de găsit şi definit. “Fericiţi cei curaţi cu sufletul”, “fericit cel ce iubeşte”, “fericirea nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa”.
Fericit e şi creatorul….
Bucuria creaţiei depăşeşte cu mult senzaţii şi imaginar pentru că ea dă aripi şi înnobilează. “Fercit cel ce lasă ceva în urma sa.”
Aseară am plâns pentru că am văzut că o mână de oameni am creat ceva superb. Iar în faţa faptului împlinit rămâi fără cuvinte. Şi emoţia creşte şi fericit eşti pentru că din tine a ieşit ceva frumos. Prin încercările tale, prin idei, prin multe ore pline de gânduri pesimiste căutând parcă în zadar soluţii, iată că dintr-o dată te regăseşti în faţa faptului împlinit şi afli că arată mult mai bine decât ai sperat. Abia acest tip de fericire poate fi comparat cu iubirea. Pentru că din pasiune dai ceva din tine în speranţa că va reuşi să se lege ceva frumos, înfrigurat că ai putea greşi, plin de îndoieli la început si din ce în ce mai sigur pe parcurs. Iar la final afli că ceea ce ai în faţa ochilor este special, este “al tău” şi e superb.
Aseară am fost fericită că sunt în Drama Club şi că am cunoscut în anii ăştia de liceu un sentiment aproape incomparabil şi pe care nu cred că aş fi avut ocazia să-l cunosc altcumva… emoţia faptului împlinit… Plus pe câţiva din cei mai buni prieteni de pe lume.
p.s. Aseară ascultam melodia asta…
…şi mă gândeam la fiecare dintre voi…
Andra 
De fiecare dată când aud de Drama, după plecarea mea fizică din trupă, un zâmbet apare.. dar şi o lacrimă. Abia aştept să ajung la bal să vă admir. Vă pup
Ma bucur ca esti fericita… dar sincer nu cred ca fericirea ta e direct legata de drama, ci de tine… si cred ca drama a fost doar un “catalizator” ca sa-i zic asa…
@ Delia, poate ajungi de vineri seara, atunci e spectacolul adevarat!! Si show-ul si toate. e la teatru. ia legatura cu zeffy daca vrei sa vii.
@Bodgan… hm… mnu cred neaparat. fericire de moment.
oh god! parca ai fi Tudor Chirila metamorfoazat in tipesa. tipul asta de trairi merita cu prisosinta categorisirea “asa, si?”
“aseară am plâns ” … c’man! nu poti fi lirico-depresiva pe bune, daca erai iti faceai venele franjuri de mult …
😉 pe viitor incearca ceva trairi autentice
La faza cu “trairile autentice” am cazut sub masa =)). cine esti tu? de unde stii ce trairi am si cat sunt ele de autentice? da-mi un exemplu de traire autentica. Iar comparatia cu Tudor Chirila nu ma dezavantajeaza deloc, Tudor fiind unul din cei mai cititi bloggeri din tara and stuff.
eh nevermind. autentic era-n sensul de uita de cliseele clasice care implica ceva smiorcaiala.
si da! chirila e un etalon. uite un post bun despre asta: http://www.catavencu.ro/sint_bendeac_chirila_si_cabral_n_acelasi_timp-10393.html
o seara faina!
nu scriu lucruri numai de dragul de a scrie. de obicei scriu cand in mine se intampla ceva. ca starile prin care trec acum sunt mai “smiorcaibilie” sau cum vrei tu sa le spui, asta e. dar nu le poti clasifica atat de gratuit. dupa cum nici eu nu te intreb in sec 2 de ce … ai injurat.. spre exemplu, or whatever.. e o stare de moment…
bini, bini … m-am grabit eu sa dau verdicte.
mea culpa. da’ treaba cu chirila nu o retractez :))
nici nu am negat-o in vreun fel. sunt pareri diferite si fiecare are dreptul la ele. mie personal imi place, dar e vb doar de mine si de sistemul meu de valori:).