Nimicuri

Apus de soare, carneol, străzi spălate de galben, călduţ a must, friguţ a catifea. Străzi pustii, bunici pe bănci cu nepoţi în braţe, pasiunea verii a adormit…

“Luuuume luuumeee, circul Globus special pentru voi… elefanţi, girafe, arlechini şi clauni… totul pentru toate vârstele”//” So, so you think you can tell heaven from hell, blue skies from pain… how i wish you were here”… nu mă hotărăsc…

Lapi trage într-o parte… e o castană ce a coborât şi s-a spart şi-i e frig, probabil… Lapi merge înainte… Sărăcuţa castană…

E răcoare şi soarele apune peste deal… merg… stele şi miros de ardei copţi, de vie, fum de frunze moarte… Tuşesc şi închid ochii, apoi respir adânc…

Şi mi-e dor de tine… şi mă întreb dacă şi la tine toamna e la fel de frumoasă…

Advertisement

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in filozofeli, Sentimente and tagged . Bookmark the permalink.

6 Responses to Nimicuri

  1. me says:

    si mie.
    nu, nu e. nu esti tu acolo.

  2. Se cunoaste ca mamica e profesoara de romana. 😛 😛 😛

  3. Movi says:

    e toamna din nou…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s