Începutul unui sfârşit…

Spunem că povestitorul începe o poveste, continuând cu urmarea şi terminând ( normal şi logic şi natural) cu sfârşitul. Ce mă fac eu  însă, căci finalul acestei poveşti nu-l ştiu încă…

Ceea ce ştiu, este că pe toată perioada acestui an voi afirma de n ori fraza: Aceasta e, probabil, ultima dată când…

Azi a fost ultimul început de an în care am alergat pe culoare ca elevă a liceului Laurian. (Întâi dorisem să scriu “ca ATL-istă”, dar am realizat că nu e corect pentru că ATL-istă voi rămâne pentru totdeauna). Azi soarele a apărut, aşa cum am dorit, oferindu-mi şi ceva zâmbete. Zâmbete ale oamenilor cunoscuţi, prieteni buni, colegi şi pe cele ale câtorva amici pe care nu i-am mai văzut de mult, zâmbetele unui început.

Mă simt atât de bine păşind scările ce duc către clasa mea. Mă simt atât de bine când simt mirosul cortinei din aulă… miros de vechi şi de întelepciune… Sunt atât de sigură pe mine şi simt că acolo îmi este locul. Şi toate astea pentru că eu am o legătură mai specială cu liceul meu. Eu am simţit liceul tăcând şi i-am trăit singurătatea maiestuasă. Mi-am auzit ecoul în liceu, am visat în liceu, iar el mi-a găzduit ceva speranţe. L-am găsit şi altfel decât plin de strigăte copilăreşti, de profesori şi de cataloage. Am văzut liceul gol şi i-am simţit greutatea. Şi senzaţia asta grandioasă a clădirii o voi purta cu mine mereu.

Nu vreau să fie un post lacrimogen, sau penibil, deşi pentru mulţi ar putea părea aşa. Dar aceeia nu mă cunosc şi nu ştiu câte am făcut pentru liceul asta şi nu înţeleg. Nu vreau să fie melancolic pentru că nu mă simt aşa. Contrar aşteptărilor mele m-am simţit minunat în prima zi din clasa a 12-a. Inconjurată de prieteni şi de oameni pe care îi respect enorm şi am înţeles, acum, că voi fi mereu o elevă a Laurianului. And nothing else matters…

Un început frumos, deci, urez la toată lumea. Şi profitaţi de anii de liceu pentru că merită. Învăţaţi să vă bucuraţi de viaţă şi de clipele frumoase. Lăsaţi undeva ranchiuna, ciuda, bârfele răutăcioase şi mai mult decât orice distraţi- vă frumos. Făceţi-vă prietreni, încercaţi să vă simţiţi bine cu toată lumea şi înţelegeţi că de cele mai multe ori prima impresie este eronată.  Eu cu siguranţă o să rămân cu un milion de amintiri frumoase datorită faptului că am avut curajul să încerc… am avut curajul să încep… şi voi face cumva să găsesc pentru povestea mea un final cât mai frumos. Făceţi-o şi voi dacă n-aţi apucat încă. Niciodată nu e prea târziu pentru o stare de bine. Faceţi din perioada din liceu o stare de bine. Asta vă doresc…

Apropo de asta, pe 26 este preselecţia drama. Va aşteptăm, să ne surprindeţi, cu cel mai mare drag!

P.S. Azi, contrar tuturor aşteptărilor am fost optimistă. Scriu asta pentru că eu sunt foarte rar optimistă. Probabil că azi am fost chiar … fericită…

PPS. Melodia zilei.

Advertisement