Culorile arborelui de nisip

Bate un vânt teribil în centrul lumii mele. Doar în bocetul nenorocit al arborelui de nisip mai e o dorinţă de împotrivire. Iar lumea e o mare clepsidră. Vântul îneacă totul şi culori nu mai sunt. Crenguţe mici se rup şi arborele se destramă. Şi la poalele lui stau eu.

Never_Alone_by_cooledition

Arborele meu se destramă, ca atâţia alţii. Înainte albul era magie prin frunzişul jucăuş, iar nedefinitul parfum mă inunda de început de speranţă şi de bun. Apoi a fost vântul şi în urma sa a rămas verdele. Unul viu şi puternic ca însăşi bucuria vieţii din mine. Eram verde şi îmi plăcea viaţa mea. Dar eram neatent… Îmi plăcea jocul de-a viaţa. Iubeam neprevăzutul din el, aşteptarea… Culegeam zilnic verde şi îl pictam în auriu, sau în roşu din când în când. Tonuri de roşu: domol, aprins…Erau zilele în care îmi plăcea viaţa.

Acum bate un vânt teribil înlăuntrul meu, şi doar bocetul nenorocit al arborelui e dorinţă de a trăi. Arborele e de nisip acum şi orice vânt primăvăratec răpeşte o bucăţică din el. Căci nisipul e nestatornic şi cu dor de ducă, iar lumea e o mare clepsidră. Crenguţe mici se rup şi arborele se destramă… şi la poalele lui stau eu… într-o mare de nisip.

O rafală şi-mi acopăr faţa… e cald…Vreau să respir curat din nou. Un scârţâit şi lumea mea se-nchide. Gol, tremur, frică şi singurătate… şi apoi NIMIC.

… Nu mai vreau nici verde, nici auriu, nici roşu… doar albul de la început.. care să-mi dea o nouă şansă. Vreau speranţa de la început. Vreau să-mi reîncep să-mi clădesc arborele meu în tonuri de cer şi de cerneală. Pentru că vreau ca el să reziste… chiar şi după ce eu voi fi plecat.

Sursa foto: http://cooledition.deviantart.com/art/Never-Alone-122158464

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in filozofeli, spaimă, Straniu and tagged , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Culorile arborelui de nisip

  1. dumitruagachi says:

    E un foarte frumos poem al “eului” tau Andra…

  2. Pixie says:

    Vai, minunat

  3. elie says:

    ink mai exista arborle de nisip undeva….

  4. Pingback: Un gând pentru Andra « Elenaagachi’s Weblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s