Mă întorc la ea cu o uşoară satisfacţie, totuşi, mereu am făcut-o. Mă calmează… şi apoi dacă am mai învăţat ceva în tabăra asta…este că melodia vorbeşte despre ceva real. Sentimente şi senzaţii reale.
Prea eram pesimistă înainte… prea priveam trecutul ca un ideal şi prea mă agăţam de pânzele lui… prea nu vedeam nimic în rest şi ajunsesem să nu mă mai cunosc pe mine. Şi mai mult, să nu dau doi bani pe ce aş fi putut fi.
Fluturaşul negru a existat cu un scop acolo. Spuneam despre el că întunecă privirea, că sufletele dorm pe aripioarele sale la nesfârşit. Dar fluturii nu trăiesc mult. Şi oricât ne-am dori să visăm în continuare, oricât am dori să nu vedem realitatea, la un moment dat cădem în gol.
Am căzut şi în gol, am căzut frumos, artistic. Ca o încercare de masochistă, aş putea spune că mi-a şi plăcut. Până l urmă am fost norocoasă că am simţit şi aşa ceva. Viaţa nu e numai o înşiruire de frumos… Apoi… am fost forţată de împrejurări şi m-am ridicat. Şi am încercat să văd cerul albastru şi să miros din nou primăvara. Şi într-un final… am reuşit. Şi acum… sunt încrezătoare într-un viitor. Refuz să mai privesc trecutul şi nici prezentul nu mă mai încântă. Lucrurile care ar putea să fie, însă… doar acelea m-ar mai putea interesa… căci până la urmă, aşa cum este scris… Life will go on…
Andra 
E uneori sufient sa iti doresti ca acele esecuri si lovituri pe care le primesti cadou de la viata ,sa nu iti influenteze dorinta de a merge mai departe ..Si eu vad in viitorul meu ceva mai puternic decat ce am avut candva in spate sau ceea ce am in prezent.Eu vreau sa zbor…:) si chiar daca prima incercare nu mi-a reusit…am sa incerc din nou…Am sa te adaug la blogroll-urile mele sper sa nu te deranjeze.Succes incontinuare.Codruta.
http://www.codrutzza.wordpress.com