Concluzii de vacanţă

De când sunt mică, nu a fost an fără o expediţie cu ai mei undeva, oriunde. De obicei era Sinaia, sau Humor, dar şi prin alte locuri. De Sinaia, însă, ca şi de Humor, m-am îndrăgostit. Jar era prezent tot timpul cu noi, oriunde am fi mers.

Anul trecut a avut loc o deschidere şi astfel am ieşit de 3 ori din ţară. O astfel de experienţă într-un an  nu cred că vom mai avea prea curând. Am vizitat Budapesta, Viena, Paris, Bruxelles, Munchen, etc etc etc.

Acum probabil voi fi judecată greşit…

Am observat, vorbind şi cu mama, că eu nu sunt un om de imagine. Măreţia şi grandoarea, noutatea, nu sunt pentru mine.  Eu sunt un om de atmosferă… ori, ce atmosferă poate să-ţi dea un lucru străin. Spui atât… MINUNAT… dar simţi ceva?

În această mică expediţie nu am spus de foarte multe ori MINUNAT… am spus Frumos, sau Superb, sau orice altceva. Dar am simţit atunci când am spus asta… Deşi nu mai văzusem unele locuri până atunci, am simţit că acolo este locul meu, fac parte de acolo. Iar acel sentiment oribil de înstrăinare, de distanţă, obositor numai prin percepţia lui… ca o imensă greutate pe umeri… AICI nu am mai găsit-o. Poate din acest punct de vedere aş putea spune că mi-a plăcut poate mai mult (păstrând proporţiile) săptămâna asta decât acea lună adunată petrecută în străinătate.

La Sinaia a fost demenţial. Ploaia este cuvântul generic când spui Sinaia vara. Dar eu iubesc ploaia… tocmai fiindcă e creatoare de atmosferă. Şi ce frumos picura pe statuile pustii ale Peleşului!

Am urcat, apoi, la Cota 2000, cu telecabina. Şi ne-am întors cu 2 minute înainte ca furtuna să înceapă pe culme. Peisajul e absolut mirific acolo.

_DSC1223

_DSC1249

_DSC1377

_DSC1444

_DSC1468

_DSC1559

_DSC1596

_DSC1632

_DSC1644

_DSC1670

_DSC1689[Pozele de mai sus sunt făcute cu aparatul unchiului meu, câteva dintre ele fiind făcute chiar de el]

La Argeş a fost din nou interesant căci am reîntâlnit oameni extrem de dragi. Mereu m-a mirat disponibilitatea lor de a iubi necondiţionat (acum înţeleg de ce era Mamaia aşa). O familie de oameni simpli, dar cu aşa numita ştiintă a vieţii. De multe ori aceasta depăşeşte cu mult marile filosofii şi teoreme, căci ei sunt cei care privesc viaţa în faţă şi nu se tem să o trăiască. Şi ca de obicei, aceste lucruri sunt minimalizate sau neobservabile decât pentru cei de-afară.

Am mers pe Transfăgărăşani până la Bâlea Lac. Privelişti uimitoare şi acolo.

În concluzie a fost superb… Luni plec spre Durău din nou… sper să fie la fel de frumos şi acolo. Vă las cu poze.

P7035974

P7035950

P7035987

P7036031

P7036044

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in fotografii, Ideile mele..., Sentimente, Senzatii tari!, vacante and tagged , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Concluzii de vacanţă

  1. saychese says:

    foarte frumoase pozele, bineinteles eu le-am vazut primul :)) .. , imi place aia cu ursul:))

  2. anda says:

    ce frumos:( vreau si eu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s