Vi-l prezint pe Lapi!!

Deci el e Lapi…

Am oscilat între Sunny ( că e rotund și auriu ca un Sunny Day Feeling) si Lapi. Am ales în fine pe cel de-al doilea fiindcă ne-am gândit că sunetul consoanelor redă puțin din zburdănlicia ochișorilor lui. Are două luni, chef de joacă, cunoaște cuvântul “Nu” și cuvântul “Braavo”.

A fost un complot întreg și habar nu am avut. Am înțeles că surpriza a fost plănuită de trei săptămâni și că erau implicați toți membrii familiei. Până și verișoara mea de 3 ani știa că Andra nu trebuie să afle. Culmea!!

M-am trezit la amiază, într-o curte din București, înconjurată de pui de Labrador. Unul avea să fie al meu.

Bineînțeles că nu va fi ușor, bineînțeles că un cățel e o responsabilitate și cine știe asta mai bine decât mine? Bineînțeles că nimeni nu îl va înlocui pe Jar vreodată. Cu toate astea sper ca măcar un gol să se umple.  Era efectiv un gol în familie și sper să se umple.

Azi am zâmbit cât pentru un an întreg, iar cine m-a văzut azi, m-a văzut transformată. Am așteptat mai mult de un an ca să zâmbesc așa.  În fine astăzi am avut prilejul…

Când e obosit, urechile îi cad, si respirația crește, visele se adună și lăbuța din spate începe să tremure a alergat. Cu siguranță și în vis e rost de hârjoană.

Când va fi mare vrea să fie păzitor la cabană sau, în cel mai bun caz, campion la rasa Labrador ca tatăl său. Îi place să înoate și să facă aport (și să alerge după propria-i codiță, dar asta sperăm să fie doar un gest al vârstei). Și mai speră să arate ca starurile din filme, adică așa:

Iar noi sperăm să fie sănătos și cuminte și să fim și noi sănătoși să-l creștem. Și două poze de azi…

De întors ne-am întors acasă. N-am uitat de promisiunile cu pozele. Vor fi postate cât de curând. La fel și concluziile. Până una alta, Lapi vă dorește somnic pufos.

Advertisement