Aoleu Romania!! Valeu Botosani!!

Uneori e de-a dreptul dureros, chiar dureros să vezi că traieşti în România. E ca un gong ce-ţi sună şi te trezeşti brusc in the real world, full of shit.

E dureros când încerci să demonstrezi ceva şi vezi că nu primeşti în schimb decât şuturi în fund. E dureros când vezi că vine peste tine un tip cu BMW argintiu şi te-njură că stai pe locul lui de parcare PE TROTUAR. Politeţea e o tâmpenie aici. E inexistentă. Calmul, cuminţenia, SMERENIA… sunt duse de mult.

Incep să cred că e bine că ne facem rău cu mâna noastră… cu globalizarea şi toate alea. E firesc pentru noi să ne facem rău. De ce naiba mai este nevoie de o “Zi a mediului” în condiţiile în care noi suntem… NOI. Aia deştepţii, super-bogaţii, care îşi permit tot, inclusiv să omoare o lume.
Şi la urma urmei, dacă ne purtăm aşa, încălzirea globală este chiar ceea ce ne trebuie. Un potop ceva, o calamitate, doar atunci ne mai trezim puţin.. SI NICI ATUNCI…
Incerci să faci ceva, orice, eşti privit ca un nebun. [ “Ce sunteţi voi waaai, satanişti turbaţi”]. Ţin să menţionez că aveam în faţă 4 zânuţe… UNDE ERA SATAN ACOLO?? Dar să mă explic.

Intâmplarea a făcut ca noi să avem spectacol tocmai de Ziua mediului. Incântaţi şi entuziasmaţi, fiind că ne-a ieşit mai bine decât în alte dăţi, am hotărât să mergem în costumele de final pe Unirii, ca un marş pentru mediu. Erau până la urmă 4 zâne ale pădurii şi vreo 15 oameni îmbracaţi ca la o “Impărăţie Distrusă”. Aveam cu ce să ne susţinem cauza. Am plecat deci pe Unirii. Reacţii?
– ce-i cu ăştia?
– cine se cred?
– sunt nebuni?
Astea au fost cele cu adevărat draguţe!! In rest se vedeau privirile: uluite, sau din potrivă, neinteresate, scârbite de-a dreptul, niciuna, însă entuziasmată ca a noastră. Botoşaniul la capitolul asta sucks big time! Cu adevărat un oraş provincial fără nicio şansă de scăpare.

Apoi, şi aici este vorba doar despre mine… eram pe trotuar, mergând spre liceu după paradă… Vine din spate un BMW argintiu metalizat claxonând de zor. Am să dau schimbul de replcici necenzurat:
– Imi cer scuze dar nu crezi că sunt pe trotuar? După lege, aş cam avea prioritate.
– Ceeeee vrei tu, n-ai luat un cap în gură de mult sau ce? (Puştiul nu părea mai mare decât mine… nu cred că are carnet)
Moment în care apar baieţii: Hai, Andra, cu ăştia nu merită… au vechime.
Nu m-am prins pe moment, am vrut explicaţii.
Domnul este un mare pui de om, cu muuuulţi bani care-şi face veacul prin, culmea  Laurian. Are o groază de absenţe şi tratează pe toată lumea la fel. De ce? Pentru că el ARE! Şi pentru că trăim în ROMANIA.
Şi acum mă  întreb… suntem un liceu de elită sau ce naiba?? Cum putem permite asemenea specimene în liceu?? Spunem că Laurianul e bun? Cum e mai bun el decât un alt liceu dacă permite astfel de lucruri?? De ce? Doar pentru că el e EL? Oh, come on!!
(Fug din ţară!!)

Advertisement