Azi am fost în reluare. M-am mişcat, am reacţionat, am gândit şi am simţit în reluare. Pentru cei ce nu ştiu, în reluare înseamnă într-un limbaj inventat, foarte lent, mecanic.
Sunt astfel de zile… când simţi că nu mai poţi să faci nimic, ai privirea pierdută undeva foarte departe, dai tuturor senzaţia că nu-i mai asculţi de mult (şi chiar nu o faci) deşi îţi explică ceva la care trebuie, e vital să fii atentă. Am fost întrebată:
– De ce eşti emo azi? Nu e de tine să fii emo!
– Nu, nu sunt emo, doar că azi nu sunt.
Şi nu am fost… decât în două, fix două momente: când am ascultat un mic discurs de încurajare al doamnei profesoare de franceză pentru examenul pe care îl voi avea săptămâna viitoare. A spus ceva de genul că astăzi elevii sunt mult mai liberi decât în alte dăţi. M-a emoţionat puţin înfocarea şi mândria cu care dumneaei (este vorba despre doamna Adela Bantuş pentru cunoscători), la o vârstă venerabilă, vorbea despre generaţiile actuale. Este un profil de om european.
Al doilea a fost moment cu George, care mi-a povestit o fază foarte comică de sâmbătă, când Drama a fost la rediu şi eu n-am putut să merg. Am râs cu lacrimi aproape. Thx GiGi!
Şi melodia de “day feeling”… de fapt, am redescoperit de curand Dire Straits şi nu mă mai satur. În plus cade fix pe my feeling…
Andra 