Şi a trecut

A fost şi a trecut… şi a fost fabulos… şi ne-am bucurat. Şi am realizat acuma că realmente nu mai contează câştigătorii. Am făcut un spectacol bun. Ar fi putut fi de două ori mai bun, sau ar fi putut să iasă  jalnic. Tot ce ştiu este sentimentul de după. COLOSAL. Când cortina se lasă sentimentul de euforie cuprinde toată lumea. Căci ce ai să faci cu atâta energie care vine peste tine de la aplauze? Ori noi am avut parte de o astfel de energie căci sala a fost plină. “Mai plină cum nu a fost de mulţi ani.” (T. Apetrei)

În principiu la ora 14 este premiera, iar funbt ne anunţă deja câştigătorii printr-o poză miică de la piesa liceului Eminescu. “O picanterie, susţin ei.”

Dezamăgiţi nu suntem, ştim că am făcut un spectacol foarte bun. Dar sunt ani şi ani. Şi trebuie să ştim să pierdem. Şi totuşi bucuria jocului rămâne nestingherită într-un ungher. Vom merge să îi aplaudăm pe cei de la Eminescu, aşa cum merită, aşa cum am făcut-o întotdeauna. Şi vom merge mai departe, să jucăm, oricând (pe 23 mai), oriunde (la Piatra Neamţ), căci piesa e a noastră şi ea merită jucată, iar noi MERITĂM să ne bucurăm de joc.

 

Later Edit:

Da, a fost cum ne aşteptam. Am luat o diplomă pentru cel mai bun clip şi trofeul pentru cel mai bun spectacol-imagine. Marele premiu s-a dus la Eminescu, pe care îi felicităm încă o dată. Noi suntem mândri de noi. Şi suntem mândri că avem lângă noi doi oameni spectaculoşi care ne învaţă să trăim înainte de toate, pe care îi simţim deseori ca pe părinţii noştri de suflet şi pe care îi iubim la del de mult  cât ne iubesc şi ei. Este vorba, bineînţeles de Ela Nistor şi Ovidiu Ivan. Avem un noroc uluitor să îi avem alături, iar Drama a crescut foarte mult calitativ de când se ocupă ei de noi.  Pentru asta le mulţumim.

În rest, gala de decernare a fost o totală tâmpenie!! GROAZNIC!! Dar partea de după a fost ok. Am fost duşi la Agafton unde am petrecut o seară super alături de celelalte echipe. Am jucat împreună jocuri şi am învăţat unii de la alţii. Am făcut atmosferă, am dansat şi ne-am simţit bine unii alături de ceilalţi. Ori în esenţă, lucrul acesta contează foarte mult. Dacă este ceva ce acest festival a făcut bine, a fost să înlesnească dialogul între echipele competitoare prin work-shop-uri şi prin seara de azi.

Acum totul s-a terminat, ne întoarcem la şcolile noastre, la materiile noastre preferate sau mai puţin, la teze şi teste şi banalele ascultări şi proiecte. Dar nu pentru mult timp. Gândurile nostre se îndreaptă spre Piatra Neamţ, acum, unde suntem aşteptaţi cu drag ca în fiecare an. De Piatra Neamţ ne leagă multe, dar am să vorbesc despre lucrul acesta altădată. Decamdată îmi pare rău că s-a terminat şi mai ca nu-mi vine să cred. Şi pot spune că a fost un lucru de la care toată lumea a avut de câştigat. Oricum, ne vedem la anul!

Advertisement