Despre teatru în competiţie

Zilele trec fără de mine şi abia dacă mai am timp să mă uit în oglindă. În perioada asta mă uit. Tot timul se întâmplă aşa. Merg ca teleghidată: liceu, drama, acasă, drama, teatru. Stările pe care le mai am sunt doar momentele în care joc (când trebuie să simţi ceva, căci altfel nu se numeşte teatru), dar nici atunci nu reuşesc întotdeauna. Şi momentele în care, înnebuniţi de repetiţii începem să râdem din orice, de oboseală. Atunci mă simt grozav. Sunt atâtea emoţii care plutesc în aer încât intri în transă. Nu mai ştii de tine. Ai un obiectiv, trebuie să reuşeşti. De multe ori nu e uşor. De multe ori te izbeşti de diferite ziduri cum ar fi Indiferenţa, Parţialitatea, sau mai rău Neîncrederea în forţele propriim, Pesimimul. Nu e deloc uşor. Competiţia e uriaşă, ca în fiecare an. Dar e absolut fabulos sentimentul autodepăşirii care te cuprinde după fiecare spectacol bun pe care l-ai văzut jucat de o altă trupă. Întotdeauna ultimele repetiţii vor fi şi cele mai bune, dar nu e din cauză că am evoluat în vreun fel în două, trei zile, ci pentru că fiecare începe să trăiască pentru personajul său. În acele minute SUNTEM personajul şi asta pentru că vrem ca spectacolul să iasă bestial. Pentru că încercăm să depăşim frica şi nedreptatea, pentru că vrem să arătăm lumii care ne vede că putem mai mult decât este bănuit. Am mai demonstrat asta şi în alţi ani. De ce nu am face-o acum?

Lucrurile acestea erau în sufletul meu aseară când domnul director al teatrului, membru al juriului, făcea laudatio intens trupei de la Eminescu. Nu mi s-a părut corect. Dar, până la urmă, niciodată nu a fost completă corectitudinea şi imparţialitatea în Botoşani, mai ales la un astfel de festival atât de important. Dar cât de multe pot trezi astfel de cuvinte în inima fiecăruia din trupele adverse! Şi nu e vorba de ciudă, de pizmă. Chiar nu despre asta este vorba. Felicitări celor de la Eminescu, piesa a fost foarte bine jucată. Iar ei merită toate încurajările din lume.

DAR LA FEL ŞI NOI!

Este vorba de sentimentul de competiţie care intră în joc. Este vorba de: “chiar dacă nu luăm trofeul, putem să facem un spectacol de milioane şi să iubim ceea ce facem!!” Nu ştiu cine va lua trofeul. Încă mai sunt trupe de văzut. Dar pot să spun atât: PUTEM FACE UN SPECTACOL AL NAIBII DE BUN. Cu ceea ce avem, cu bani puţini, dar cu inimă mare şi devotament. Cu dragoste.

În jumătate de oră am repetiţii. Vor ţine cel mai probabil până pe la 6 seara. Dar altfel, cum aş simţi că trăiesc?

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Drama Club, Sentimente, Senzatii tari! and tagged , , . Bookmark the permalink.

9 Responses to Despre teatru în competiţie

  1. Pingback: “Amfiteatru”, la mijloc… « Elenaagachi’s Weblog

  2. Movi says:

    multa bafta cu spectacolul 🙂 sa nu uiti din cand in cand sa te mai rupi de cotidian si sa te mai relaxezi macar cateva minutele intr-un parculet pe bancuta! prinde bine sa stii! 😉

  3. ema says:

    ii ador pe parintii tai

  4. andraagachi says:

    Movi, merci. Esti fost laurian sau…?
    Ema… da:)

  5. Zeffy says:

    nu conteaza ca domnul director facea laudatio unei trupe din concurs. Normal nu are voie, dar asta e. Demonstrati-i ca sunteti mai buni!Demonstrati-i ca aveti fair-play si daca ei au jucat mai bine ca voi, aplaudati-i inca o data!Demonstrati-ne noua, celor care vom fi in sala, ca meritati aplauzele noastre! Demonstrati-va voua ca munca a meritat, ca n-ati pierdut timp degeaba

    si cel mai important, felicitati-va “adversarii”, ca doar sunteti prieteni …

  6. andraagachi says:

    Fair-play-ul a existat intotdeauna. Ne stii. Cat despre pierdut timp degeaba, nici daca am lua ultimul loc nu am fi pierdut timp degeaba. Niciodata nu pierzi timpul atunci cand adori ceea ce faci.

  7. Pingback: Frumoasa fără trup « Lauriandramaclub’s Blog

  8. simpatizezciupercute says:

    imi pare rau ca nu am vazut piesa. stiu insa, ca nu premiile conteaza neaparat, ci ceea ce va formeaza pe voi ca oameni.bravo!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s