Ultima scrisoare…

Am găsit mai înainte, în timp ce-mi făceam curat prin sertăraşele computerului, un doccument numit “Ultima…”

Interesant mi-am spus şi am deschis. “Ultima scrisoare” este un mic text pe care Gabriel Garcia Marquez la trimis, pe patul de boală (cancer limfatic), tuturor prietenilor şi cunoscuţilor pe care îi avea…. Textul este următorul(mi-am luat libertatea de a sublinia parţile care mi s-au părut mai importante…dar selecţia e subiectivă):

“Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucaţică de viaţa, probabil ca n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.

Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.

Aş dormi mai puţin, dar as visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină.

Aş merge când ceilaţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţată cu ciocolată!

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucaţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu dacă aş avea inima, aş grava ura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până soarele răsare.

Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii.

Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul încarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, dacă aş avea o bucaţică de viaţă… N-aş lăsa să treacă nicio zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.

Oamenilor le-aş demonstra cât se înşeală crezând că nu se mai îndrăgostesc cand îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!

Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lasa să înveţe să zboare singur.

Pe bătrâni i-aş invaţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.

Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii…

Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevarata fericire rezidă în felul de a-l escalada.

Am învăţat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am învăţat că um om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod neferecit mor.

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strans şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău.

Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe usă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe.

Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată pana la infinit.

Daca aş ştii că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul ca deja ştii.

Întotdeauna există ziua de maine şi viaţa ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă gresesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată te voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătran. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o AZI, atunci când ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur o vei regreta, când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă.

Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine.”

…

Prin urmare… : 

Îmi pare rău,

 iartă-mă,

 te rog…

 şi te iubesc.

Vă iubesc pe toţi şi mă simt cea mai norocoasă fiinţă de pe planetă pentru că vă am alături. Şi sper că ce simt acum pentru fiecare dintre voi, să nu fie distorsionat nici de timp nici de orice altă piedică.

Şi în finalul postului acestuia extrem de lacrimogen: Mulţumesc!

Şi acuma ştergându-ne lacrimile (unul altuia)… azi a fost o zi absolut genială. Şi am să vorbesc despre ea imediat ce voi intra în posesia materialelor media. 😛

Până data viitoare, salut… şi reflectaţi puţin la ce am scris mai sus… până la urmă chiar e dulce…

Advertisement