Era noapte,era tristeţe, era durere, era Fluturele! Fluturele nimicului mă înghiţise, mă legănam lin în patul lui de negru şi catifea care părea că străluceşte în lumina adierii vântului. Pacea domnea iar sunetul se transformase în aripi. Un Fluture cu mii de aripi. Sunet de nimicuri obosite, ţiuit exasperant…. Stt…ascultă-i cântul, ajută-l! “Trezeşte-te, ia-ţi culorile şi redă bucuria verdelui!!!”
Schimbă visul, ascultă cântecul de jale şi apoi revino-ţi…
Andra 
Frumoase gânduri…
:)) nu cred…
sa inteleg ca aceasta este starea ta de spirit in aceasta perioada…ce as putea spune…”Trezeste-te…si reda bucuria…”
imi pare rau ca nu am mai citit in ultima vreme blogul/urile…(proiecte)..
LA MULTI ANI!Imi pare rau pt intarziere 😀
Nu, textul nu e scris acum, e de mai demult. De fapt e doar o mica particica dintr-unul care ar fi vrut a fi “Fluturele Negru 2”, dar nu a mai fost. Ce a ramas e ceea ce mi-a placut mai mult. Multumesc de urari. Si bafta in continuare.