Cadouri…

Ca să spun totuşi ceva şi despre aceşti 18 ani (apropo, tot sunt întrebată cum mă simt la 18 ani… absolut la fel… sunt tot eu, aceeaşi, vârsta chiar nu are legătură  şi nu o conştientizez. Se va întâmpla probabil când mă voi urca pentru prima dată la volanul unei maşini cu carnetul la mine :d.) am să vă povestesc puţin din ziua de ieri.

Dimineaţă am luat abutobuzul spre Iaşi, cu un zâmbet tâmp, genul de zâmbet care face anturajul să se întrebe ce se întâmplă cu tine. De ce? Simplu… era ziua mea. Şi era dinainte stabilit (for the first time in years) că de ziua mea voi fi veselă. Bineînţeles că nu mă gândeam că lucrurile vor sta aşa de la sine, fără nicio intervenţie voită a gândului. Mesajele curseseră de la ora 12.00 până atunci. Şi de atunci la fel, în continuu, toată dimineaţa. Surprinsă am fost, nu neapărat de cele de la 12, cât de cele venite pe la 4, 5,sau 6 dimineaţa :)). În principiu în autocar am fost telefonistă. Iar sentimentul e genial.

Mi s-a cântat, mi s-au urat dintre cele mai diverse, dar până la urmă toate aveau acelaşi mesaj (e ziua ta, ne gândim la tine). Bineînţeles că logic ar fi să mi se spună toate astea fără să fie neaparat ziua mea, dar, hai să fim serioşi. Cine are timp să se gândească la atâţia alţii când uneori uită şi de ei înşişi? Eu una sunt enorm de mulţumită aşa.

Am ajuns la Iaşi la facultatea de teatru care şi-a deschis porţile pentru viitorii studenţi tocmai de ziua mea. Şi am văzut ceva spectacole, din păcate puţine pentru că la amiază a trebuit să plec. Aveam concert la Botoşani Baniciu & Co, tot de ziua mea. Cum puteam să lipsesc??

Ajung la teatru, sunt asaltată în mijlocul teatrului de prieteni sau cunoscuţi. Sentiment unic dar şi puţin jenant. Aşa că am terminat repede.  Seara folk a fost superbă. Chiar avem talente folk în oraş!! Şi este o şansă binevenită pentru ei să se afirme în modul acesta, având în juriu oameni  ca Baniciu, Şeicaru, etc.  Seara s-a terminat incendiar.

Moment drăguţ:

“Şi acum domnule primar, dacă vreţi să ne spuneţi câteva cuvinte.” [bla bla bla (discursul nu a fost tocmai prost. Şi mai ales, a fost CONCIS.)]

“Şi acum domnule primar, mă gândeam, dacă tot sunt atâţi pasionaţi de folk în oraş, să facem la vară o tabără folk la Agafton. Ce spuneţi?” (Dl Flutur, PRIMAR fiind, cum putea să zică nu în faţa atâtor oameni?)

” Aşa, şi acum domnule primar, nu-i aşa că le mai acordaţi o şansă acestor copii minunaţi să meargă la Bucureşti la festivalul naţional folk?” ( râsete… )

“Sigur, toţi copii participanţi vor merge la Bucureşti.”

Şi uite aşa si-a făcut şi domnul Flutur campanie. Eh, eu nu vreau să fac politică sau sa influenţez în nici un fel, nu politica este ceea ce importă pentru mine ci omul. Astfel într-un primar văd omul şi nu partidul. Bineînţeles că nu sunt atât de naivă încât să cred vorbe.  Totuşi trebuie să admit că, de când Flutur este primar, viaţa culturală a Botoşanilor s-a dezvoltat mult şi asta se vede în FAPTE. Nu mă interesează de unde face rost de bani atâta timp cât CEVA în oraşul acesta se mişcă. Şi adevărul e că avem noroc. Multe mişcări s-au făcut în aceşti ultimi ani pentru cultură, în Botoşani, iar  asta este nemapomenit. Felicitări, deci, tuturor pentru iniţiativă.

Pozele si filmuletele le gasiti aici

Şi o mostră de final:
Seara s-a încheiat superb, cu o plimbare. Şi am aflat  (în caz că nu ştiam) că am prieteni adevăraţi. Pe care am început să-i iubesc. Bun, gata, mai multe nu mai spun…

Advertisement