Cronică

Astăzi am fost la teatru .A fost avanpremiera spectacolului de mâine. Opinii? destule…

“Amadeus” este un spectacol de imagine. Replicile sunt aproape inexistente, decorul este fastuos, imaginile sunt în special vizuale, iar întreaga atmosferă ar fi fost zero fără muzica lui Mozart pe fundal. Căci despre asta este vorba în piesă, despre viaţa lui Mozart. Pentru cei care încă n-au văzut, îi sfătuiesc (dacă au timp) ca înainte de premierea de MAINE , de la ora 7, să se intereseze măcar de filmul “AMADEUS” pentru a înţelege, mai apoi, pe deplin povestea piesei. Mare lucru nu vreau să divulg, decât că sunt câteva imagini absolut demenţiale, că regizorul este Sandu Vasilache, unul din personajele principale este jucat de Ovidiu Ivan (regizorul nostru de la Drama pentru cei care încă nu ştiu), iar coooregrafia este semnată Victoria Bucun @ Vica (for friends).

Cu Ovidiu şi Vica am fost la un suc după vizionare. Vica cunoaşte foarte bine Drama de la “Visul unei nopţi de vară” la care a făcut coregrafia. Iar noi o cunoaştem datorită ajutorului acordat la “Trandafiri…”. Este o persoană cu adevărat specială, cu un misticism specific rusesc (s-a născut în Moldova),  foloseşte foarte des verbul “a simţi” în loc de “a cunoaşte/a vedea”. Este adorabil să vorbeşti cu ea.

“Şi când am intrat în clădirea aceea [Laurianul], am simţit o forţă fenomenală, pozitivă. … Botoşaniul a rămas locul meu suflet, iar Laurianul mi se pare cu adevărat special”.

Ne-a uns la sulfeţel, bineînţeles. A fost o discuţie foarte interesantă şi m-am bucurat enorm să o văd, îmi era enorm de dor de ea… iar amintirile au curs lanţ. Am râs, ne-am amuzat, a fost genial. Mai vreau!

În altă ordine de idei. MERGEŢI SĂ VEDEŢI PIESA CĂCI MERITĂ!!!

Şi vă las şi începutul filmului. Enjoy! [interesant de la min 4 încolo]

P.S Cică azi a fost ziua mondială a somnului… aahaaa… tot la 8 trezirea! mut ziua asta pe mâine:)). So go on sleeping!

Advertisement

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Anunt and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

1 Response to Cronică

  1. Pingback: Invitații « Elenaagachi’s Weblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s