Fiinţe triste – oamenii


Am avut azi o revelaţie. Cred că anul acesta a fost primul în care nu am observat primăvara. Îmi amintesc că atunci când eram mică, eu eram cea care vestea în casă: “Au apărut ghioceii!! A venit primăvara!” E atât de bine să fii copil! Ai timp!! Ai timp să observi chipuri, imagini, să asculţi poveşti, şi nu ai memoria selectivă. Nu ştiam că a venit sau poate nu vroiam să ştiu…
Deja un ciclu se încheie…deja un an de la moartea lui Jar… [când Dumnezeule a trecut timpul???!! Parcă mai ieri… Da…totul era diferit “ieri”. ]
Un “ieri” imens, gol şi negru… un “azi” exact la fel… Fiinţe triste sunt oamenii! Şi când aflu că nu sunt numai eu “excepţia de la regulă”, să fiu măcar eu aia “emo” şi să fiu lăsată în pace! Dar când ştiu că problemele mele se micşorează până la a ajunge NIMIC pe lângă altele. Altele care sunt chiar ale prietenilor mei! Ar trebui să fiu mândră de mine şi fericită. Da… aşa ar trebui… Fiinţe triste – oamenii…
Recent am avut un articol în franceză despre “le bonheur qui peut etre cultive” care în traducere ar însemna “fericirea poate fi cultivată”…. În teorie este foarte valabilă şi în practică, dar asta ar însemna că, pentru a fi fericit trebuie să te chinui, la propriu. Ori nu ştiu dacă asta mai are vreo legătură cu sentimentul pur. Ar face viaţa să pară o piesă proastă de teatru în care actorii ar juca prost.
Prefer să caut toată viaţa 2-3 momente de “bonheur pur” şi să le trăiesc intens decât să mă prefac atâta timp şi să ajung să nu mai ştiu care este realitatea: cea impusă [?]
Suntem trişti? Ok, o să fim trişti o perioadă! Şi ne vom aştepta soarele şi când va fi să vină îl vom aştepta, il vom primi şi îl vom trăi cu intensitate…

Am visat… te priveam. Soarele lumina puternic în spatele tău şi-ţi construia aură în jurul-ţi şi-mi orbea privirea. Îmi zâmbeai şi-mi ţineai mâna strâns, serafim din alte timpuri… păreai mulţumit, fericit, cum de puţine dăţi te văzusem. Fericit ca la început, început de primăvară…
M-am trezit zâmbind… eram fericită pentru tine… fericită ca la început… Cum aş fi putut fi altfel când un înger mi-a sărutat mâna… iar în minte îmi răsunau cuvinte: un an… un an…

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in Sentimente, Senzatii tari! and tagged , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Fiinţe triste – oamenii

  1. dumitruagachi says:

    Era o vreme in care fiecare moment primavaratec imi aducea o veste: dupa ghiocei, pe care nu-i prea gaseam in padure, urmau pe rind celelalte flori cristaline, inverzirea pajistii, inflorirea pe rind a copacilor si inverzirea in trepte de culori a padurii, pina si biziitul bondarilor avea o gradatie anume, toate se inchegau intr-un timp floral, dens ca o miere savuroasa mestecata de pe fagure… Cu timpul, pe strazile care au mereu acelasi zgomot, ani dupa ani nu am ami reusit sa vad cînd infrunzeau copacii tuberculosi de galbui de pe trotuare.
    “Fiinţe triste – oamenii…”

  2. chiarnuconteaza says:

    adevarul e ca, odata cu trecerea anilor ne lasam din ce in ce mai mult prinsi in valtoarea cotidianului, ne facem prea multe griji si uitam sa ne mai bucuram de lucruri marunte. asteptam miracole, ba mai mult asteptam ca ele sa ne traga de maneca pentru a le observa. mi se pare un semn de mare egoism…pentru ca da, pe masura ce ne maturizam devenim din ce in ce mai egoisti. dar continui sa sustin ca fericirea e un mod de viata, nu un eveniment singular. e primavara Andra…si chiar daca ai observat cu intarziere, asta nu inseamna ca e prea tarziu sa te bucuri de ea. spor si mult, mult soare in suflet

  3. Dorul de primăvară este întotdeauna pregnant, mai ales după o iarnă care în Bucureşti a fost mai mult un anotimp simulat…

  4. Invizibilul says:

    primavara este ceva aparte pentru mine .. nu cred ca pot descrie insa acest anotimp e ceva ce poti doar simti! e ceva ce te trezeste iti da viata si speranta, iti incarca bateriile 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s