Fiinţe triste – oamenii

…
Am avut azi o revelaţie. Cred că anul acesta a fost primul în care nu am observat primăvara. Îmi amintesc că atunci când eram mică, eu eram cea care vestea în casă: “Au apărut ghioceii!! A venit primăvara!” E atât de bine să fii copil! Ai timp!! Ai timp să observi chipuri, imagini, să asculţi poveşti, şi nu ai memoria selectivă. Nu ştiam că a venit sau poate nu vroiam să ştiu…
Deja un ciclu se încheie…deja un an de la moartea lui Jar… [când Dumnezeule a trecut timpul???!! Parcă mai ieri… Da…totul era diferit “ieri”. ]
Un “ieri” imens, gol şi negru… un “azi” exact la fel… Fiinţe triste sunt oamenii! Şi când aflu că nu sunt numai eu “excepţia de la regulă”, să fiu măcar eu aia “emo” şi să fiu lăsată în pace! Dar când ştiu că problemele mele se micşorează până la a ajunge NIMIC pe lângă altele. Altele care sunt chiar ale prietenilor mei! Ar trebui să fiu mândră de mine şi fericită. Da… aşa ar trebui… Fiinţe triste – oamenii…
Recent am avut un articol în franceză despre “le bonheur qui peut etre cultive” care în traducere ar însemna “fericirea poate fi cultivată”…. În teorie este foarte valabilă şi în practică, dar asta ar însemna că, pentru a fi fericit trebuie să te chinui, la propriu. Ori nu ştiu dacă asta mai are vreo legătură cu sentimentul pur. Ar face viaţa să pară o piesă proastă de teatru în care actorii ar juca prost.
Prefer să caut toată viaţa 2-3 momente de “bonheur pur” şi să le trăiesc intens decât să mă prefac atâta timp şi să ajung să nu mai ştiu care este realitatea: cea impusă [?]
Suntem trişti? Ok, o să fim trişti o perioadă! Şi ne vom aştepta soarele şi când va fi să vină îl vom aştepta, il vom primi şi îl vom trăi cu intensitate…
…
Am visat… te priveam. Soarele lumina puternic în spatele tău şi-ţi construia aură în jurul-ţi şi-mi orbea privirea. Îmi zâmbeai şi-mi ţineai mâna strâns, serafim din alte timpuri… păreai mulţumit, fericit, cum de puţine dăţi te văzusem. Fericit ca la început, început de primăvară…
M-am trezit zâmbind… eram fericită pentru tine… fericită ca la început… Cum aş fi putut fi altfel când un înger mi-a sărutat mâna… iar în minte îmi răsunau cuvinte: un an… un an…

Advertisement