Primavară, vrăbiuţe, turturele, soare dulce, flori de primăvară (după care eu sunt înnebunită!!), atmosferă… ce mai vreţi voi…
Azi la Drama am jucat un joc . Trebuie să trecem la “Frumoasa fără trup” şi, ca înainte de fiecare spectacol, facem joculeţe cu regizorul pentru a ne crea diverse stări în concordanţă cu starea şi atmosfera piesei. Astăzi a fost ceva mai special, căci luaţi pe nepregărite, a trebuit să facem un singur lucru: să-i spunem persoanei din faţa noastră (pe care hazardul singur o alegea) “Te iubesc!”, dar să o spunem serios. Nu am crezut că poate fi atât de greu!
Sunt gânduri ce trebuie adunate, sunt frustrări la care trebuie renunţat şi inhibiţii. Fiecare a spus “te iubesc-ul” său într-un mod diferit: drăgăstos, ca unui frate, ca şi celui mai bun prieten, jucăuş sau, din contră foarte serios. A fost poate cea mai încărcată atmosferă ever la drama, iar la finalul jocului eram toţi aproape la fel de încruntaţi. Făcusem ceva greu, dăruisem într-un fel sau în altul o bucăţică din noi şi asta a fost foarte important.
Regizorul ne-a spus că aceeaşi senzaţie este şi pe scenă atunci când, după ce ai descoperit o parte din tine unor străini, după ce le-ai spus din inimă : Vă iubesc, de aceea fac asta! Ei răspund cu aplauze.
Iubirea există în orice, oriunde, oricând şi culmea, de multe ori iubirii noastre i se răspunde. Un zâmbet, o îmbrăţişare, o adiere, o rază de soare ce-ţi încălzeşte faţa. Dacă la început n-ar fi existat Iubirea, nimic nu ar fi fost.
“Te iubesc” este totuşi atât de greu de spus, şi atât de important. Căci este recunoaşterea supremă. Şi este un lucru care trebuie spus, când trebuie!
Deci… voi cum spuneţi “te iubesc” ?
Andra 
Dacă nu spun “Te iubesc” direct, atunci prefer varianta versificată, care îmi este cea mai dragă dintre toate…
Spun asa: m-a emotionat confesiunea ta. Caldura din suflet e felul meu de a spune!
Pentru noi e simplu, Andra: TE IUBIM!!!
si eu cred ca e simplu atunci cand vine din interior, cand e ceea ce simti cu toata fiinta ta. ii spun cuvintele astea magice baietelului meu cel putin de doua ori pe zi, de obicei seara la culcare si dimineata inainte de a pleca la scoala. a devenit si automatism cu timpul dar nu si-a pierdut incarcatura emotionala. apoi i-o spun in aceleasi cuvinte zilnic si sotului meu. cel putin odata: cand ma priveste si ochii lui transmit aceleasi cuvinte, cand ma strange de mana sau ma cuprinde in brate. cuvintele nu sunt totul dar atunci cand sunt sincere ne dau forta si ne fac mai buni. si mai sunt faptele care intaresc si completeaza cuvintele. sa nu-ti fie niciodata teama sa iubesti pentru ca asa cum spunea cineva, iubirea e aceea pe care oricat de des ai imparti-o, nu se injumatateste ci ramane mereu aceeasi. bafta in continuare!
Iti doresc ca aceste zile de primavara si rasaritul soarelui sa-ti aduca peste zi implinirea viselor alaturi de tot ceea ce poate fi: mai pur, mai sincer, mai curat…La multi ani!