Photowalk

Gândul apariţiei de ieri m-a obsedat toată noaptea. Aşa că am decis să mă mai duc odată… de data asta pregătită să nu mai visez. Întâmplarea a făcut să vorbesc cu George dimineaţă, iar el să vrea să mi se alăture. Aşa că am pus de un photowalk. Iată ceva din ce a ieşit…

George şi-a găsit vocaţia… nu pot să pricep de ce toţi care pun mâna pe aparat (şi nu sunt prea mulţi aceia) descoperă dintr-o dată magia fotografiei. Personal credeam în ea demult, până şi pe vremea când aveam Kodak-ul vechi. (Şi da, este un instrument puternic de agăţat, în lipsa unui câine sau a unei ţigări…)

Emil, fermecat poate de calitatea imaginilor m-a lăsat în fine să-i fotografiez ochii… şi spuneţi voi fetelor dacă n-are ochi frumoşi!

Apoi ne-am îndreptat curioşi spre poligon…

Nu, nici azi nu l-am recunoscut. Poezia singuraticului în negru m-a făcut să fotografiez peisajul, altfel nu o făceam.  Sperăm într-o reabilitare rapidă a pajiştii… ar fi bine…!

Şi iată şi minunea…

Se numeşte Circ! Acum ştiu că nu am să mă mai duc vreodată la circ, sau la grădina zoo, nu după ce priviri am primit astăzi din partea bietelor animale… A fost frumos, însă că ne-au lăsat să ne apropiem… se pare că şi ele au nevoie de prezenţa noastră ca să le ţină de urât. O preferă în locul gratiilor din dubiţele ce  fac la nesfârşit  înconjurul lumii…

Mai aveam puţin şi plecam cu pantalonii rupţi de lîngă poneiul debordând de dragoste…

Iată o privire pe care nu o voi uita prea curând…

Şi iată şi imaginea dintr-o altă perspectivă… “de cealaltă parte!” Undeva pe fundal sunt crucile de care vorbeam…

Apoi a urmat oraşul… şi lumea… şi portretele

Şi dramiştii pierduţi (sau mai puţin) peste tot, care s-au transformat în subiecţi pentru photowalk…

Şi soarele care ne-a ajutat mult, şi starea de bine şi compania şi glumele… Ar trebui să mai repetăm experienţa! Poate o vom face într-un viitor apropiat.

Advertisement